|
TRAGEDIA
Aristotel informeaza ca tragedia s-a nascut (cel putin la Atena)din
ditiramb, din cantul liric cantat in cinstea lui Dionysos de un cor ciclic
dansand in jurul unui altar al zeului. Coristii, purtand masti in chip de
tap (tragos, de unde cuvantul tragedie -"cantecul tapilor"), infatisau
fapturi legendare de sileni si satiri, prietenii lui Dionysos. In momentul
cand unul din coristi s-a detasat din ansamblu, raspunzand corului prin
cuvinte atribuite zeului, a aparut elementul dramatic -dialogul- si
actorul. Faptul acesta, legat de numele poetului semilegendar Thespis, s-a
petrecut probabil in anul 534 i.H., cand Pisistrate, tiranul Atenei, a
organizat aici cele dintai spectacole teatrale. Dupa care, legenda lui
Dionysos a fost inlocuita cu subiecte mitologice sau legendare (si chiar
din contemporaneitate); au aparut mastile, reprezentand chipuri umane,
Eschil a introdus al doilea actor, iar Sofocle, al treilea(numar peste care
nu s-a trecut in teatrul grec - un actor insa jucand mai multe roluri in
piesa).
In toate orasele importante reprezentatiile teatrale -organizate sub
forma de concursuri dramatice- aveau loc o data pe an, la Marile Dionysii,
si durau trei zile. "Arhontele eponim" -principalul inalt demnitar al
orasului- alegea dintre lucrarile prezentate trei tragedii si trei comedii.
Se prezentau deci la concurs 6 autori. Pentru pregatirea fiecarei piese era
numit un "choreg", ales dintre cetatenii bogati, care recruta coristii,(15
pentru o tragedie, 25 pentru o comedie), angaja flautistul si dirijorul
spectacolului, platea chiria localului unde aveau loc reprezentatiile,
suporta costul mastilor, costumelor si podoabelor; tot choregul suporta
retributia cuvenita coristilor si le asigura masa pe timp de un an -caci
numai actorii erau retribuiti de orasul-stat. Programul fiecarei zile din
concurs includea o tragedie si o comedie; dar tragedia era de fapt o
trilogie, plus o drama cu satiri. Reprezentarea trilogiei si a dramei cu
satiri dura cam sase-opt ore; urma o pauza de pranz(spectatorii isi aduceau
de acasa mancarea si bautura), dupa care se reprezenta comedia programata
pentru acea zi.
Corul evolua pe un spatiu semicircular, numit orchestra, iar actorii,
pe o estrada inalta cam de un metru. In fundul scenei - un perete de
scanduri infatisa fatada unui palat, cu trei usi, prin care isi faceau
aparitia actorii. Uneori, peste acest zid de fundal se intindea o panza pe
care era pictat un alt decor. Corul reprezenta "vocea poetului", sau glasul
constiintei morale ori cetatenesti a publicului. Corul era, asadar, un fel
de "actor colectiv"care, prin interventii vorbite si prin dansuri mimice de
mare expresivitate, sporea grandoarea si dramatismul spectacolului.
Momentele sangeroase ale tragediei erau povestite, niciodata infatisate pe
scen |