|
Taoismul
Diversi filozofi chinezi din sec. 5-4 ī.C. au expus o suma de idei si un mod de viata care au ajuns sa fie cunoscute sub numele de taoism, calea cooperarii dintre om si tendinta, sau cursul lumii naturale. Principiile acestei tendinte por fi descoperite īn ritmurile regulate ale apei, gazelor si focului, ritmuri care sunt ulterior īntiparite sau reproduse īn cele din piatra si lemn si, mai tārziu, īn multe dintre formele artei. Dupa cum vedem, taoismul este un mod de viata - nimic ocult pāna acum - inspirat din ritmurile fenomenelor naturale. Dar cum se poate inspira un mod de viata omenesc din natura ? Exemplul cel mai bun ni-l ofera artele martiale, care au īmprumutat la origina elemente esentiale - atac, aparare, eschiva etc - din miscarile corespunzatoate ale animalelor salbatice. Avem astfel scoli de arte martiale care poarta nume pitoresti ca scoala tigrului, scoala maimutei etc. La fel si īn viata domestica de fiecare zi exista posibilitatea de a te inspira din evenimentele lumii naturale. Sursele principale ale acestui mod de viata numit taoism sunt lucrarile clasice ale corifeilor taoismului ca de pilda: Tao Te Ching, Chuang Tzu, Lao-tze. Temele care abunda īn aceste carti se pot grupa īn jurul cātorva idei de baza: tao, vidul, nonactiunea (wu-wei), adaptarea la conditiile exterioare. Īn Scriptura Vidului perfect, autorul, Lao-tze, descrie relatavitatea punctelor noastre de vedere, a regulilor de viata, a prejudecatilor care se doresc absolute. Nu exista īn aceasta lume un principiu care sa fie valabil īn toate īmprejurarile. Activitatea noastra trebuie sa tina cont mereu de conditiile temporale. Nu exista nimic impus dinainte, nimic prestabilit, peren, si de aici nevoia de suplete. Cuvīntul tao are mai multe īntelesuri īn China antica. Pentru Confucius si confucianisti el indica arta de a cārmui a vechilor suverani. Aceasta iscusinta era laudata de Confucius si evocata pentru a redeveni un izvor de inspiratie pentru contemporanii sai. Tao semnifica ideea de iscusinta, talent pentru ceva anume, de īndemānare, nu numai īn relatie cu anticii suverani. Si omul de rīnd poate dovedi ceva iesit din comun. Īn zilele noastre aceasta īnclinatie deosebita nu este absenta:
|