|
Literatura român? veche prive?te c?r?ile religioase prin prisma rolului lor în unificarea limbii literare sau a eventualelor influen?e ale ereziilor ?i devierilor de la dogm? întru stimularea scrisului în limba român?. Or, necasar? ?i important? ar fi ?i urm?rirea în circula?ia lor folcloric? ?i liniar? felului în care acestea reintr? în schemele esen?iale pentru a primi alte elemente specifice.
Pornind de la aceast? necesar? interpretare ne vom pune întrebarea: Care a fost destinul “Psaltirii în versuri” a lui Dosoftei ? A intuit oare Dosoftei spiritul poporului român care nu preia decât ceea ce simte c? este al s?u ? Are “Psaltirea în versuri” un pronun?at caracter popular ? R?spunsul îl vom g?si în cercetarea evolu?iei c?r?ii în mediul s?u folcloric ?i în observarea specificit??ii sale.
“Psaltirea” (1673) a fost cerut?, c?utat? pe un spa?iu însemnat, obiect adesea al unor tranzac?ii, ori al transmiterilor prin testamente. A cunoscut o circula?ie manuscris? însemnat?, în parte ori în întregime, pân? c?tre secolul al XIX-lea, stârnind chiar ambi?ii ce ?inteau “ameliorarea” textului lui Dosoftei cum este cazul lui Cupcea Elizius. În întregime, “Psaltirea în versuri” o g?sim în dou? copii aflate azi la B.A.R. mssele nr. 543 ?i 133. Copistul codicelui nr. 543, care poate fi una ?i aceea?i persoan? cu cel care a suportat financiar opera?ia, adic? Neonil, Stare? al M?n?stirilor Neam?ul ?i Secul, declar? c? a fost îndrumat la lucru de asem?narea pe care a constatat-o între unele colinde ?i cântece de stea (pe care le transcrie la sfâr?it) ?i unele stiluri ale lui Dosoftei. “Dintru aceasta, luându-mi pricin? – zice el – am prescris toat? “Psaltirea” ?i la sfâr?it am al?turat ?i aceste cânt?ri, numai pentru versul lor acel vechi ce se obicinuia a se cânta prin bisericile Molodaviei”. Asem?narea identificat? de chir
|