|
Frumoasa casa a fost construita de o familie din Husi, Berea, in 1889
si a avut o istorie zbuciumata, mai ales in a doua jumatate a secolului XX,
cand a fost folosita in diverse scopuri aleatorii si nu I s-a purtat de
grija cu atentia care I se cuvenea, asa incat ea a ajuns, practic, la
sfarsitul secolului XX intr-o stare de ruina. Era totusi un edificiu extrem
de valoros si mostenitorul acestei case, dl Mihai Ion Bera, din Bucuresti,
a primit lumina dumnezeiasca de a darui aceasta casa Episcopiei Husilor, in
urma relatiei apropiate care s-a stabilit intre domnia sa si P.S. Ioachim
Mares, Episcop al Husilor, pe care l-a apreciat in mod deosebit pentru
jertfelnicia prin care doreste sa lase noi impliniri la aceasta vreme de
rectitorie a Eparhiei Husilor de la sfarsitul secolului XX si inceputul
secolului nostru.
P.S Episcop Ioachim a purces asadar la un proces de restaurare a
acestei cladiri care se afla intr-o stare avansata de degradare. A fost
nevoie de lucrari care s-au intins pe parcursul a multor luni, mai mult de
un an de zile a fost nevoie de eforturi si de investitii materiale
deosebite, proiectul de restaurare a acestei case ridicandu-se dintru
inceput la suma de 28 miliarde lei, in afara de cheltuielile ulterioare
pentru amenajarea propriu-zisa a expozitiei inauntrul acestei case.
In urma acestor operatiuni de reconditionare a casei Berea s-a putut
trece la organizarea expozitiei muzeului eparhialcare inainte se afla intr-
un spatiu mult mai restrans si cu acces limitat din fostul Palt care a
revenit la functia sa de Palat Episcopal.
Colectia Episcopiei Husilor a fost constituita mai ales in ultimul
sfert de veac, dupa anii 1980, existand desigur multe dintre obiecte la
Episcopia Husilor, dar dupa 1980 s-a reunit la Palatul Episcopal de
odinioara a lui Iacob Stamatie fondul patrimonial cel mai valoros din
cuprinsul fostei Episcopii a Husilor. Au fost organizate acolo depozite de
icoane si de carte veche, iar cele mai valoroase dintre obiecte au fost
prezentate in spatiul despre care vorbeam anterior.
Ei bine, a fost gandul cel bun al P.S. Episcop Ioachim, ca primind
donatie aceasta cladire sa o consacre utilizarii ei in scop
patrimonial, transformarea ei intr-un Muzeu Eparhial reprezentativ,
care sa agraiasca cu atata profunzime pregnanta despre traditii stravechi
ale ortodoxiei de pe aceste meleaguri
Organizarea muzeului a fost ea insasi un proces dificil la care au
participat, in primul rand, din punct de vedere al conceptiei
organizatorice, pr Florin Serbanescu, consilier patriarhal, si doua colege
dd la sectorul patrimoniu cultural national bisericesc, Liliana Fratila si
Simona Nedu. De asemenea, nu putem uita lungul sir al celor care s-au
implicat in acest proiect, pentru ca realizarea unui asemenea muzeu, este
lesne de inteles, nu pote fi decat rezultatul unui efort colectiv, iar daca
am conceput asta, am avut alaturi multi localnici, meseriasi buni,
priceputi, |