|
In timpul pontificatului lui Pius al X-lea sīnt publicate principalele opere ale marilor modernisti: Alfred Loisy (1857-1940)(6), cu teza lui fundamentala: "Isus a anuntat Imparatia lui Dumnezeu; īn schimb, s-a nascut Biserica", George Tyrrell (1861-1909)(7) si Ernesto Buonaiuti (1881-1946)(8), ca si a altor autori mai mici, ce semneaza deseori cu un pseudonim. La aceste atacuri, Sfīntul Scaun raspunde prin "Lamentabili", "Pascendi" (1907) si "Sacrorum antistitum" (1910), ca si prin deciziile Comisiei biblice (1897-1915). Spre deceniul al treilea al secolului nostru, asistam deja la formarea primelor sinteze ale gīndirii moderniste, ca si la memoriile protagonistilor, īn care ei īsi fac cunoscute viata si mai ales ideile, īntr-un mod mai mult sau mai putin organizat, sintetic si echilibrat.
Odata cu procesul de beatificare a lui Pius al X-lea (1951), si mai ales cu ocazia canonizarii (1954), canonizare voita de Pius al XII-lea, din partea multor istorici s-au ridicat critici si rezerve cu privire la modalitatea si oportunitatea acestui proces de canonizare. Motivele? Postulatorul cauzei, Del Gal, scrie o biografie a lui Pius al X-lea, acritica si apologetica, la care se adauga o addenda "Disquisitio circa quasdam obiectiones modum agendi servi Dei respicientes in modernismi debellatione", redactata īn graba (40 de zile) cu scopul (mai putin reusit) de a apara comportamentul papei fata de modernisti si fata de ideile lor. Din punct de vedere istoric, problema ramīne deschisa, si aceasta din doua motive. In reprimarea acestei erezii, Pius al X-lea s-a folosit mult de mons. Benigni, care utiliza nu de putine ori metode politienesti, spionajul ca si denuntarile. Pe de alta parte, masurile cu scop preventiv luate īmpotriva unor clerici suspecti de afinitati moderniste au fost repede abrogate sua neglijate, doarece, dupa circa un deceniu s-a constatat ca ele au fost pripite. Dintre multele exemple ce s-ar putea prezenta, mentionam doar procesul de beatificare al arhiepiscopului de Milano, card. Ferrari, caruia papa īi reprosa deseori faptul de a fi imprudent si neglijent īn raport cu modernismul.
Dupa Vatican II, modernismul este "istoricizat", īncercīndu-se acum sa i se īnteleaga cauzele si efectele polivalente, pozitive si negative. Istoricii sīnt de acord ca acest fenomen nu poate fi redus numai la sinteza din "Pascendi", asa cum liberalismul(9) nu poate fi cunoscut numai din "Syllabus".
Neintrīnd īn analiza cauzelor remote ale modernismului, generate de orientarea filosofiei moderne, voim sa prezentam principalele cauze proxime ale acestui curent. In ambientul Bisericii, asistam la un efort de reīnnoire a studiilor sacre, mai ales īn prima parte a pontificatului lui Leon al XIII-lea, cīnd pontiful roman era decis nu numai de a promova dezvoltarea studiilor teologice si filosofice, bazīndu-se si pe datele pozitive ale diferitelor stiinte laice, ci si de a recupera terenul pierdut īn raport cu stiintele din afara ambientului Bisericii, stiinte care faceau pasi pozitivi semnificativi.
|