|
Bine sfatuit la vreme de rastriste de catre Daniile din Voronet, Stefan cel Mare si Sfânt hotaraste, drept multumire, înaltarea unei manastiri care sa fie loc sfânt de rugaciune. Constructia s-a savârsit în trei luni si trei saptamâni ale anului 1488. Încât de la început a fost binecuvântata de calugari cu aleasa viata duhovniceasca, în vremea Sf. Cuvios Daniil Sihastru fiind o adevarata lavra a isihaismului românesc. Viata monahala s-a întrerupt în anul 1785 dupa anexarea Bucovinei la imperiul Habsburgic si s-a reluat la 1 aprilie 1991, de data aceasta cu obste de calugarite sub staretia Stavroforiei Irina Pantescu. Tânara obste se straduieste sa îmbine armonios rugaciunea cu munca în gospodarie, în câmp, în atelierul de pictura si îndrumarea vizitatorilor.
Arhitectura:Forma initiala mai poate fi vazuta în tabloul votiv: asezata pe un soclu de piatra, cu turla înaltata pe o baza patrata pentru a-i accentua zveltetea, elanul catre înaltime. Exonarthexul i-a fost adaugat în 1547 la initiativa mitropolitului Grigorie Rosca, considerat al doilea ctitor al bisericii.
Asa cum se înfatiseaza astazi, Voronetul reprezinta unul dintre primele monumente moldovenesti creatoare de stil propriu, sinteza originala de elemente bizantine (plan treflat cu turla pe naos), gotice (tendinta de elansare a edificiului, arcurile frânte la chenarele usilor si ferestrelor, prezenta contraforturilor) si strict autohtone (turla pe patru arcuri si baza stelata, ocnite sub cornisa, arcade oarbe la abside, friza si discuri smaltuite).
Pictura interioara: Naosul si altarul pastreaza ansamblul iconografic din vremea lui Stefan cel Mare: bine adaptat spatiului, armonios, cu personaje impunatoare, orânduire scenica mai putin obisnuita în Moldova (Patimile lui Iisus, în naos), compozitii neîntrecute prin sobrietate, vigoarea gesturilor si formelor (Intrarea în Ierusalim, Rugaciunea de pe Muntele Maslinilor, în conca), elemente ce vadesc apropierea de mediul real, patetic uman (Coborârea de pe cruce, Sfântul Teodor, tabloul votiv). Pictura pronaosului, ulterioara, alterneaza ornamente si figuri ce vor sa faca parca legatura cu exteriorul, trecând totusi prin pridvor unde Calendarul bisericii dar mai ales Sfântul Ilie se bucura de o prospetime stângace cu o nota de umor anuntatoare cumva a icoanelor pe sticla transilvanene (sec. XVIII-XIX).
Pictura exterioara: se datoreaza aceluiasi Grigore Rosca, eruditul teolog care a urmarit personal realizarea operei calugarilor-zugravi anonimi. Rezultatul a fost exceptional: Judecata de Apoi ocupa tot peretele de apus într-o uriasa compozitie pe cinci registre, unica în arta orientului crestin; specialistii o considera prin amploare, stiinta efectului decorativ si stralucirea policromiei, superiora compozitiilor de la Athos si celor de la Camposato (Pisa), demna de a fi alaturata Capelei Sixtine din Roma, mozaicurilor geamiei Khrie (Istambul), imaginilor de la San Marco (Venetia), din Siena, Assisi, Orvieto. Originalitatea artistului consta în curajul sau de a introduce în scena instrumente muzicale moldovenesti (bucium, cobza), peisaj local, stergare, vesminte populare - totul pe un fond albastru ce a nascut în sintagma 'albastru de Voronet' egala verdelui Veronese si rosului Titzian. Peretele de sud este ocupat de Arborele lui Ieseu si filozofi antici, portrete socotite capodopere. Lânga intrare sunt chipurile fauritorilor istoriei manastirii: Sf. Daniil Sihastrul si mitropolitul Grigorie Rosca. Pe abside, conform regulei împamântenite, Cinul aduna zeci de figuri într-un adevarat alai. Pe cât a mai ramas din peretele nordic nespalat de ploi, Adam ara, Eva toarce lâna (Facerea lumii), în vreme ce Zapisul lui Adam si Vamile Vazduhului înseamna de fapt legende folclorice. Jilturile si o parte din strane apartin secolului al XVI-lea. Daruite de Stefan cel Mare si trase cu mestesug, doua
|