|
Sarbatoarea Invierii la crestini
Invierea Mantuitorului, al carei imn - Troparul Pastilor - este cel
mai triumfal pe care l-a cantat si l-a auzit vreodata neamul omenesc,
creeaza in noi, crestinii, o stare sufleteasca ce nu se poate compara cu
nici una din cele prin care trec oamenii. Ea este efectul unei usurari,
unei bucurii, unei increderi si unei nadejdi, pe care n-o poate produce in
om, nici un alt fapt, nici un alt sentiment, nici o schimbare, nici o
emotie din cele ce pot incerca sufletul nostru.
Aceasta bucurie pascala este indeosebi caracteristica Bisericii
Ortodoxe. Nici una din celelalte Biserici nu simte si nu exprima cu bogatia
si harul imnografic semnificatiile, puterea si binecuvantarea Invierii lui
Hristos. Imnul Invierii este un strigat de triumf si de bucurie care ne
ridica pana la cer, este o stare sufleteasca unica si incomparabila, este
privilegiul si fericirea noastra de crestini!
Cand Iisus Mantuitorul traia in suferinta si umilire in zilele
patimilor, El era, privindu-L omeneste, cel mai nefericit, mai parasit, mai
neajutorat, mai napastuit, mai zdrobit dintre toti oamenii. Niciodata un om
n-a fost mai greu lovit pentru binele ce facea, mai dusmaneste tratat, mai
crunt batjocorit, jignit, huiduit, torturat si profanat, ca Iisus Hristos.
Nu numai cei care-L rastigneau, urlau si blestemau, nu doar un popor
se desfata la privirea durerilor Lui fizice si morale, ci o lume intreaga,
de atunci si pana astazi, a gasit in osanda si in moartea Lui o placere, o
satisfactie, un sentiment ca de dreptate si de putere a ei impotriva
"blasfematorului" si "inselatorului Aceluia", cum il numeau cu ipocrizie
cei care L-au dat spre chinuire si moarte.
Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de
atunci si pana astazi, Iisus Hristos Nazarineanul, numit in deradere
"Regele Iudeilor", rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce,
rege fara garda, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de
piatra, pentru ca a izbandit cea mai stralucita si neasteptata biruinta ce
s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti
totodata. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi
smulsa niciodata.
Dezamagiti si tulburati, inselatorii de atunci au platit pe strajeri
ca sa spuna, impotriva evidentei si a ratiunii insasi, ca El a fost furat
noaptea de ucenicii Lui fricosi din mormantul intarit cu paza si peceti.
Necredinciosii de mai tarziu au nascocit un sir de ipoteze, presupuse
stiintifice, ca sa tagaduiasca Adevarul, faptul dumnezeiesc. Cels si
Profiriu, rationalisti si alti inchipuiti luminati, au gandit Invierea lui
Hristos cu mintea lor materiala scurta, orbita de patima, strambata de
prejudecati anticrestine, si au declarat ca este o amagire.
Impotriva argumentelor stoa |