|
Inceputurile vietii crestine pe teritoriul tarii noastre
(Crestinismul daco-roman)
Intemeierea Bisericii noastre, a avut loc la Cincizecime, atunci
cand Duhul Sfant - in chipul unor limbi ca de foc - S-a pogorat asupra
Sfintilor Apostoli, aflati in Ierusalim. Au fost botezati atunci ca la trei
mii de suflete, constituindu-se astfel prima comunitate sau obste de
credinciosi (cf. F. Ap., cap. II). Noua invatatura s-a propovaduit in
Ierusalim, apoi in alte orase ale Tarii Sfinte, la inceput printre iudei.
Din deceniul al cincilea al veacului intai, Sfintii Apostoli si-au inceput
lucrarea misionara si in "lumea pagana", potrivit poruncii pe care le-a dat-
o Mantuitorul insusi inainte de inaltarea Sa la cer, de a invata si a
boteza "toate neamurile" (Mat. 28, 19). Avem stiri doar despre lucrarea
misionara a Sfintilor Apostoli Petru si Ioan, dar mai ales a Sfantului
Pavel, din cartea "Faptele Apostolilor" (cu relatarea detaliata a celor
trei "calatorii misionare" ale Sfantului Pavel) sau din Epistolele pe care
le-au scris ei insisi. Trebuie sa retinem ca Sfantul Apostol Pavel si unii
dintre ucenicii sai L-au propovaduit pe Hristos si in Peninsula Balcanica,
deci in teritorii invecinate cu Dacia, unde traia pe atunci si o populatie
traco-getica romanizata.
Sfantul Andrei, Apostolul geto-dacilor ("scitilor"). Lucrarea
misionara a celorlalti apostoli ai Mantuitorului printre "neamurile pagane"
este cunoscuta numai din traditie, fixata in scris mult mai tarziu. Pe noi,
ca romani, ne intereseaza activitatea Sfantului Andrei, care a predicat in
teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra, Dobrogea de mai tarziu, cunoscut
in izvoarele antice sub numele de "Scitia". In anul 46 al erei crestine
teritoriul respectiv a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia
Inferior, iar in anul 297, in timpul lui Diocletian, a devenit o provincie
aparte, numita "Scythia Minor". Traditia privitoare la aceasta predica
"apostolica" in Scitia este intalnita in lucrarea Despre apostoli a lui
Hipolit Romanul, mort in cursul persecutiei imparatului Decius (249-251),
iar in secolul IV apare in Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu de
Cezareea Palestinei, care a preluat-o dupa o lucrare a marelui teolog,
Origen din Alexandria (+254). In sprijinul evanghelizarii acestui teritoriu
de catre Sfantul Andrei, se pot invoca si cateva "marturii indirecte".
Exista, de pilda, cateva colinde si creatii folclorice dobrogene si din
stanga Prutului, care amintesc de trecerea apostolului prin aceste locuri.
Cateva toponimice confirma acelasi lucru: "Paraiasul Sfantului Andrei",
"Apa Sfantului" sau "Pestera Sfantului Andrei" (aceasta se vede si azi in
hotarul comunei Ion Corvin, in apropierea granitei romano-bulgare). Din
Epistola Sfantului Apostol Pavel catre coloseni reiese ca si "scitii" au
putut auzi cuvantul lui Dumnezeu (3, 11).
Fara indoiala ca Sfantul Apostol Andrei nu s-a limitat numai la
predicarea Evangheliei si la botezul celor pe |