|
FERICIRILE - PREDICA DE PE MUNTE
238. Ce sunt Fericirile?
Dupa randuiala Vechiului Testament, pentru a implini Legea, credinciosul
trebuia sa asculte de cele 10 porunci.
Potrivit cuvintelor Mantuitorului: "Sa nu socotiti ca am venit sa stric
Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc" (Matei 5, 17),
cele 10 porunci trebuie pazite si de crestini, intocmai.
Pe langa aceste zece porunci, Mantuitorul a mai dat crestinilor alte noua
indemnuri, prin care se implineste Legea, in scopul desavarsirii morale. Pe
acestea nu le-a dat insa in chip de opriri sau porunci, ci in chip de
"fericiri", fiindca ele se potrivesc deplin cu smerenia si blandetea
Mantuitorului Hristos. Pe de alta parte, cele noua Fericiri sunt atat de
potrivite cu nazuintele sufletului crestinului, incat, numai auzindu-le,
suntem indemnati singuri sa le indeplinim. In acest inteles Sfantul Apostol
Iacov numeste legea Noului Testament "Legea cea desavarsita a libertatii"
(Iacov 1, 25).
Faptul ca Mantuitorul infatiseaza laolalta fericirea si desavarsirea arata
ca acestea sunt strans legate. Intr-adevar, nimeni nu poate fi fericit fara
a fi desavarsit, iar cel ce cucereste desavarsirea morala dobandeste prin
aceasta si fericirea.
De aceea, in fiecare fericire trebuie sa deosebim mai intai invatatura sau
indemnul si apoi fericirea sau fagaduinta rasplatirii.
Pe scurt, prin "Fericiri" se inteleg cele noua cai pe care crestinul
trebuie sa mearga pentru a ajunge la fericirea vesnica, sau cele noua
virtuti prin care putem dobandi fericirea.
239. Care este fericirea intai si ce inteles are?
"Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor" (Matei 5,
3). Prin aceste cuvinte, Mantuitorul ne invata ca prima virtute pe care
trebuie sa ne-o insusim pentru a intra in imparatia cerurilor, adica pentru
a dobandi fericirea, este "saracia cu duhul".
Dar ce inseamna "saracia cu duhul"?
Dupa cum talmaceste Sfantul Ioan Gura de Aur648 (Cuvantul XV la Matei,
Migne, P. G., LVII, col. 224. Sfantul Chiril al Alexandriei, Comentar la
..., Migne, P. G., LXXII, col. 589; Zigaben, Comentar la Matei, Migne, P.
G., CXXIX, col. 189), cuvintele inseamna , adica lipsiti de trufia mintii si de nemasurata iubire de sine,
pacate prin care au cazut ingerii cei rai si primii oameni. Ele nu arata
deci pe cei neintelepti, nestiutori sau simpli, ci pe cei ce se socotesc pe
sine astfel. Crestinii care cunosc si urmeaza pe Hristos sunt "invatati de
Dumnezeu" (I Tes. 4, 9) si "fii ai luminii... nu ai intunericului" (I Tes.
5, 5), intrucat au dobandit invatatura dumnezeiasca de la Biserica, prin
harul Sfantului Duh (I Cor. 5 s.u.).
Saraci cu duhul sunt crestinii care, cugetand necontenit la desavarsirea
dumnezeiasca, isi dau seama cat de departe sunt ei de ea; cei ce isi
dezlipesc de buna voie inima de bunurile pamantesti, isi golesc mintea de
cunostintele cele desarte si isi elibereaza sufletul de iubirea celor
vremelnice, pentru ca, astfel saracita, mintea sa |