|
Ideea era s? vorbesc despre vis; despre vis a?a cum este el definit ?i prezentat īn ?i de Scripturi. Rela?ia dintre om ?i Dumnezeu trece deseori prin codul vedeniilor sau al viselor care de altfel, tot deseori, se confund?. Este acel moment aparte īn care naturalul, obi?nuitul, pare s? fie suspendat īn miracolul comunic?rii dintre creatur? ?i Dumnezeu sau, dimpotriv?, abia atunci este actualizat, scos din aparen?e ?i umplut de real pīn? īn cele mai īndep?rtate limite ale sale. Defini?iile date visului sīnt, īn Scripturi, contradictorii; elogiate sau blamate, revelatoare sau īn?el?toare, visele se īntīlnesc deseori ca mijloc de comunicare, īnso?it de acea aur? de mister nocturn ?i de īn?elegeri onirice care definesc relevant parfumul textelor sacre.
Īn ceea ce m? prive?te nu voi vorbi despre vis īn sine; sau, mai exact, nu voi aminti vreunul dintre celebrele vise (ca cel al lui Iacov sau Daniel ori Nabucodonosor) ci voi apela la un pasaj irelevant īn aparen?? pentru chestiunea noastr?. Īl redau integral: ?i a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine s? fie omul singur; s?-i facem ajutor potrivit pentru el. ?i Domnul Dumnezeu, Care f?cuse din p?mīnt toate fiarele cīmpului ?i toate p?s?rile cerului, le-a adus la Adam ca s? vad? cum le va numi; a?a ca toate fiin?ele vii s? se numeasc? precum le va numi Adam. ?i a pus Adam nume tuturor animalelor ?i tuturor p?s?rilor cerului ?i tuturor fiarelor s?lbatice; dar pentru Adam nu s-a g?sit ajutor de potriva lui. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; ?i, dac? a adormit, a luat una din coastele lui ?i a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luat? din Adam a f?cut-o Domnul Dumnezeu femeie ?i a adus-o la Adam. ?i a zis Adam: Iat? aceasta-i os din oasele mele ?i carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru c? este luat? din b?rbatul s?u. De aceea va l?sa omul pe tat?l s?u ?i pe mama a ?i se va uni cu femeia sa ?i vor fi amīndoi un trup. Adam ?i femeia lui erau amīndoi goi ?i nu se ru?inau. (Facerea 2, 18-25).
Dac? ne rezum?m doar la acest pasaj ?i nu ?inem cont de versetul 27 de la primul capitol al c?r?ii Facerii, unde se men?ioneaz? planul lui Dumnezeu de a crea simultan b?rbat ?i femeie, se pot face cīteva specula?ii interesante; ?i īn mod necesar eretice.
La o citire atent? vedem c? Dumnezeu decide s?-i fac? ajutor (poiesomen, de la poiesis, eos (e) care desemneaz? ac?iunea de a face, crea?ia); cu toate acestea El nu face nimic, ci aduce (a adus; egagen, de la ago, a aduce) la Adam toate acele fiin?e pe care le f?cuse din p?mīnt; este un aspect remarcabil, cīt timp re?inem c? īnsu?i Adam fusese creat din aceea?i materie. Motiva?ia lui Dumnezeu este una de natur? experimental? dorea s? vad? cum le va numi Adam. Experimental? deoarece īi permite Omului s? defineasc?, s? conceptualizeze realitatea, esen?a fiin?elor create din p?mīnt ?i s?-i permit? acestuia s?-?i descopere singur?tatea. Ori aceasta este definit? prin acel nu este bine (Ou kalon einan anthropon monon). G?sesc necesar s? amintesc c? adjectivul grecesc kalos, e, on nu se traduce doar cu bun/bine, ci ?i cu frumos sau, - mult mai important - perfect, complet, des?vīr?it. Deci putem traduce
|