|
Ce este rugaciunea ?
Stim cu totii. In Filocalia ( Culegere din scrierile Sfintilor Parinti care
arata cum se poate omul curati, lumina si desavarsi ), aflam ca rugaciunea
inseamna vorbirea mintii noastre cu Dumnezeu. Dumnezeu este Duh, este
Minnte, este Intelepciune. Deci, tot cu aceasta latura a vietii noastre
comunicam cu Dumnezeu prin rugaciune.
Cand ne rugam lui Dumnezeu, cand dialogam cu El, cand Ii spunem pasurile
noastre si Il rugam sa ne ajute in necazurile noastre, se cuvine sa lepadam
din minte toata grija cea lumeasca, asa cum se canta in biserica imnul
heruvimilor, in timpul iesirii cu Sfintele Daruri.
Sa cugetam numai la Dumnezeu. Sa nu ne rugam numai cu buzele, iar mintea.
sa fie departe de cuvintele rugaciunii." Cum puteti pretinde lui Dumnezeu
sa ia aminte la rugaciunile voastre - ne intreaba un sfant parinte, Sfantul
Ciprian al Cartaginei -, daca voi insiva nu luati aminte la rugaciunile
voastre ?" Nu stiti ce spuneti ! Adeseori mintea, in timpul rugaciunii,
colinda netrebnic pe alte plaiuri ale vietii, iar rugaciunile sunt spuse
numai cu buzele : cu ochiul urmarim textul, iar mintea colinda pe alte
plaiuri, in pacat si in necuviinta !
Rugaciunea trebuie facuta cu evlavie, cu inima curata. Ea cere o anumita
pregatire, frate, si supravegherea simturilor noastre. Proorocul Moise n-a
putut sa se apropie de Rugul aprins din Sinai, decat dupa ce si-a lepadat
incaltamintea picioarelor sale. Dezleaga incaltamintea picioarelor tale,
striga din rug Dumnezeu, pentru ca locul pe care te afli este sfant !
Orice loc in care ne rugam este un loc sfant, unde Dumnezeu este de fata.
De aceea trebuie si fim si noi gata. Receptorul vietii noastre launtrice sa
fie deschis pentru aceasta convorbire a vietii noastre cu Dumnezeu. Sa ne
straduim ca, inainte de a incepe rugaciunea, sa ne pregatim, sa izgonim din
inima noastra orice gand patimas, caci inima noastra este templu al Duhului
Sfant, ne spune marele Apostol Pavel; si trebuie sa-i acordam cinstea
cuvenita ca astfel sa ascultam de Mantuitorul care ne indeamna, zicand :
Iar tu, cand te rogi, intra in camara ta, inchide usa si roaga-te Tatalui
tau Care este in ascuns - totdeauna este Dumnezeu de fata, insa este ascuns
de ochii trupesti - si-ti va rasplati tie la aratare.
Camara este inima, simturile sunt poarta. De aceea trebuie bine zavorate,
caci prin ele vine sminteala in timpul rugaciunilor noastre; prin aceasta
usa, prin aceasta poarta a vietii noastre.
Rugaciunea trebuie facuta cu staruinta. Sa nu ne descurajam cand ni se
intampla ca rugaciunea sa fie neascultata, ci sa staruim. Avem in Sfanta
Evanghelie multe exemple de staruinta in rugaciune. Sa ne aducem aminte de
acea femeie pagana, acea cananeianca din partea de nord a Tarii Sfinte, ce
striga disperata in urma Mantuitorului sa-i vindece pe fiica ei care era
indracita. Iisus Mantuitorul parca nu aude, dar pana la ur |