|
Încep acest eseu despre “vis” cu o no?iune care poate p?rea mai departe de conceptual de vis decât multe altele, dar este primul cuvânt în afar? de Freud care îmi vine în minte atunci când m? gândesc la ce înseamn? visul.
Omul utilizeaz? cuvântul scris sau vorbit pentru a transmite mesaje celor din jur. Limbajul s?u este plin de simboluri, dar el folose?te, semne sau imagini care nu sunt strict descriptive, precum abrevierile, succesiunile de ini?iale(ONU, UNICEF), nume de medicamente. Toate acestea nu au semnifica?ie prin ele însele, îns? au c?p?tat semnifica?ie prin folosirea lor generalizat?. Acestea nu sunt simboluri ci semne care conduc numai la obiectele c?rora le sunt asociate.
Simbolul este un termen, nume sau imagine care, chiar ?i atunci când ne sunt familiare în via?a cotidian?, posed? totu?i implica?iile care se adaug? la semnifica?ia lor conven?ional?. Simbolul implic? un oarecare necunoscut, ascuns pentru noi, un sens în plus fa?? de cel evident ?i imediat. Cuvintele, imaginile simbolice, au un aspect „incon?tient” mai vast, care nu s-a definit niciodat? cu precizie ?i nici nu a fost explicat pân? la cap?t.
Deoarece o mul?ime de lucruri se situeaz? dincolo de limitele în?elegerii umane utiliz?m constant termeni simbolici pentru a reprezenta concepte pe care nu putem nici s? le definim ?i nici s? le în?elegem complet. Chiar percep?ia realit??ii este incomplet?, omul nu percepe niciodat? totul pentru c? sim?urile îi limiteaz? percep?ia sa asupra lumii înconjur?toare. Iar atunci când sim?urile lui reac?ioneaz? la fenomenele reale la senza?ii vizuale sau auditive, sunt transpuse din domeniul realit??ii în cel al min?ii ?i astfel devin realit??i psihice cu o natur? incomplet cognoscibil?.
|