|
Asociationismul clasic
• Psihologia asociationista si cea rationalista divizau psihicul in functii sau facultati elementare si ireductibile unele la altele.
?porne?te de la ideea existen?ei unor „particule elementare”, a unor atomi care, prin asociere, genereaz? întreaga via?? psihic? a individului.
-originea acestei idei se afl? în filosofia lui Aristotel ?i mai ales în empirismul ?i senzualismul unor filosofi englezi ?i francezi
Viata psihica a individului era conceputa ca o asociere sau concomitenta a unor capacitati, procese sau functii psihice cum ar fi atentia, memoria, afectivitatea, inteligenta, vointa, gandirea, etc.
THOMAS HOBBES recurgea la descompunerea ansamblului, a ceea ce era unitar si integral in atomii sai constitutivi, in particule elementare (societatea era redusa la indivizi, la suma lor; psihicul la miscari, la succesiunea si combinarea lor).
Descoperirea asociatiilor de catre JOHN LOCKE, clasificarea lor de DAVID HUME, evidentierea substratului lor fiziologic de catre DAVID HARTLEY au permis nu doar elaborarea si consolidarea conceptiei asociationiste asupra psihicului, ci si generalizarea ei.
-David Hartley, primul p?rinte al asocia?ionismului, a recunoscut asocia?ia ca fiind un mare principiu al vie?ii mintale, iar repeti?ia-principiul fundamental al tuturor asocia?iilor (o senza?ie asociat? cu altele de suficiente ori, cap?t? o putere asupra ideilor corespondente a.î. dac? o singur? senza?ie este impresionat?, ea va fi capabil? s? readuc? în spirit celelalte idei)
-James Mill, al doilea p?rinte al asocia?ionismului, porne?te de la ideea senza?iei ca singurul element primordial ?i a asocia?iei cs singurul principiu de organizare a vie?ii psihice
|