|
Teoriile anterioare se ocupau de procesul de dezvoltare ?i de alegere a unei cariere. Procesul real de luare a deciziei pare s? fie în toate acestea un aspect important. Totu?i cele mai multe dintre acestea acord? pu?in? aten?ie modului în care indivizii iau decizii.
Exist? un mare num?r de teorii care se ocup? în am?nunt de modul în care se iau deciziile. Unele dintre acestea sunt oarecum descriptive, în timp ce altele sunt mai degrab? prescriptive. Un exemplu bine cunoscut este a?a-numitul „model al a?tept?rilor“ elaborat de Vroom (1964). În conformitate cu acest model, indivizii încearc? s? ia deciziile în a?a fel încât s? ajung? la rezultatele cele mai dorite ?i s? evite rezultatele indezirabile. De fapt, ei încearc? s? ob?in? cea mai înalt? „compensa?ie“. Tocmai de acea modelul mai este numit ?i „modelul compensatoriu“.
Când un individ trebuie s? ia o decizie, este de a?teptat s? se gândeasc? la mai multe „rezultate“ care pot fi importante. Pentru fiecare dintre acestea, individul face o evaluare, stabilind cât de dezirabile sunt. Dezirabilitatea unui rezultat se nume?te „valen??“.
Pe lâng? valen??, individul va estima, pe baza experien?ei dobândite, dar ?i a stereotipurilor referitoare la ocupa?ii, în ce m?sur? alternativele (ocupa?iile) dintre care trebuie s? aleag? îl pot ajuta s?-?i ating? rezultatul. Aceasta se nume?te „probabilitatea“ sau „instrumentalitatea“ alternativei (ocupa?iei) de a asigura setul de rezultate dorite
|