|
Alexandra Gavrila
Grupa 1 - Anul 1
Inteligenta emotionala
Studiu de caz
Fiecare dintre noi are o omagine de sine stabilizata in timp, bazata
pe autoobservatie si autocunoastere. Se spunne ca nimeni nu ne cunoaste mai
bine ca noi insine. Pe de alta parte, suntem prinsi in interactiuni
complexe cu cei din jur, cautand sa transmitem o anumita imagine de sine.
Subiectivitatea isi face loc inclusiv in deciziile de natura manageriala,
cand se decide angajarea unei persoane prezente la interviu, de exemplu.
De curand am participat la un interviu la o firma de cercetare de
piata. M-am trezit de dimineata, la 7, m-am spalat pe ochi si pe dinti,
uitandu-ma in oglinda la fiecare 3 minute. Am stat aproximativ o jumatate
de ora in fata sifonierului ca sa ma hotarasc asupra tinutei mele. Mi-am
ales o pereche de pantaloni negri, clasici si o bluzita simpla, alba. Mi-am
luat un sacou pentru ca afara era innorat. Am plecat. In troleu
inghesuiala, lume ce se grabea sa mearga la serviciu. Si eu urma sa ma duc
la un interviu. Ma uitam pe geam fara sa observ in jurul meu ce se petrece.
La penultima statie urca o colega de facultate. M-a intrebat ce fac, i-am
zambit, am salutat-o si am coborat cu toate ca mai aveam o statie de mers
cu troleul. Am mers in pas grabit spre locatia cu pricina si am ajuns in
fata unei cladiri albastre, lunga si cu un singur etaj. Am urcat cateva
scari si am patruns pe o usa cu geam termopan. Acolo o domnisoara
zambareata m-a indrumat spre o incapere unde si alte persoane de varsta mea
asteptau. Am dat "buna dimineata!" cu un larg suras. Am intrat in ordine
alfabetica intr-o alta incapere. Am fost prima care a patruns in locul cu
pricina. Totul a decurs rapid, dupa 15 minute am dat ochi din nou cu
persoanele pe care le vazusem. Cand am iesit din interviu, fetele si
baietii erau in aceeasi pozitie incare ii lasasem cand am parasit incaperea
in care stateam cu totii. Fetele li s-au luminat cand am aparut si m-au
bombardat cu intrebari de genul "cum a fost?", "ce te-a intrebat?", "si tu
ce i-ai raspuns?". I-am rugat mai intai sa vorbeasca pe rand, dupa care o
alta persoana a fost chemata inauntru. I-am urat bafta si i-am spus sa nu
isi faca probleme. Am ramas pana cand ultimul om a iesit de la interviu.
Apoi am dezbatut alaturi de noile mele cunostinte experienta fiecaruia in
parte. Unii spuneau ca le-au transpirat palmele si simteau un fior rece pe
spate. Altii marturiseau ca ii apucase tremuratul, iar asta i-a impiedicat
sa vorbeasca fluent. In schimb, au existat si persoane, printre care ma
numaram si eu, care au fost siguri de ei, comunicativi, sociabili,
naturali.
A doua zi am fost chemati la o noua infatisare. M-am trezit cu 5
minute inainte ca ceasul sa anunte ora programata de mine. Acelasi ritual
de spalat si imbracat. De data asta am a |