|
D
E ORIGINE ENGLEZ?, cuvântul stres circumscrie o serie de substantive înrudite ca în?eles, dar ce au totu?i nuan?e u?or diferite: presiune, ap?sare, efort, solicitare, tensiune, constrângere, încordare nervoas?. În limba român?, termenul de stres a fost preluat ini?ial cu ortografia din limba englez? (stress) pentru ca mai apoi ortografia s? fie adaptat?, cu un singur “s”(stres) atunci când au ap?rut derivatele adjectivale (stresant), substantivale (stresor) ?i verbale (a stresa).
În Anglia, în secolul al XVII-lea, stres însemna “stare de depresie în raport cu oprimarea sau duritatea, cu priva?iunile, oboseala ?i, într-un sens mai general, adversitatea vie?ii”.
Mai târziu, în secolul al XIX-lea, apare no?iunea conform c?reia condi?iile de via?? agresive (stres) pot antrena suferin?e fizice sau mentale (strain).
În anul 1872, Darwin public? “teoria evolu?iei”. În opinia sa, frica, o caracteristic? permanent? a omului ?i a animalului, are rolul de a mobiliza organismul pentru a face fa?? pericolului. El nume?te nu numai emo?ia, ci ?i actul emo?ional ce are loc în fa?a unei situa?ii de urgen??: “fuga sau lupta”.
O alt? figur? marcant? a acestui secol este William James care în anul 1884 pune întrebarea “Ce este emo?ia ?”, iar în 1890 î?i public? “tratatul de psihologie” ?i anun?? c? procesul psihic este secundar procesului fizic. William James acord? o mare importan?? autoevalu?rii perceptive, reluat? în psihologia cognitiv?.
În anul 1914, Walter Bradford Cannon, unul dintre cei mai mari fiziologi din America de Nord, profesor la Harvard, în lucr?rile sale fundamentale privind emo?ia, folose?te termenul de stres mai întâi în sens fiziologic. În anul 1928, el d? acestui termen ?i un sens psihologic, atunci cînd men?ioneaz? rolul factorului emo?ional în evolu?ia bolilor. Imediat dup? aceasta, Cannon subliniaz? leg?tura direct? dintre reac?ia organic? ?i reac?ia comportamental? de fug? sau de lupt? în fa?a unui pericol nea?teptat, completând astfel teoria lui Darwin.
|