|
SPECIFICUL EDUCATIEI ADULTILOR
Termenul de "educatia adultilor" este de data relativ recenta, desi
din punct de vedere istoric, inca din 1919, in Marea Britanie se
infiinteaza Comitetul pentru Educatia Adultilor. Intr-un fel, ASTRA, ca
asociatie pentru cultura poporului roman, infiintata cu mult inainte, poate
fi considerata o institutie de educatia adultilor. In limbajul curent al
stiintelor educatiei acest termen a intrat mai ales dupa 1960, cind se
amplifica mult institutiile de profil, precum si cercetarile despre o
astfel de problematica. Se vorbeste tot mai des despre invatamintul pentru
adulti, despre perfectionare, reciclare si chiar despre universitati pentru
virsta a treia. Treptat, conceptul de "educatia adultilor" cunoaste
modificari majore pe care le parcurge si in prezent.
Secole de-a rindul a staruit credinta ca educatia omului este cea care
se realizeazain prima perioada a vietii omului, adica in copilarie. De
altfel se considera ca ar exista trei mari secvente ale vietii omului:
copilaria, caracterizata prin activitatea de educatie; maturitatea, cind
predomina munca; batrinetea, ce se cedea a fi o pregatire pentru parasirea
acestei lumi. Treptat, munca industriala schimba puternic intregul continut
al vietii omului, educatia fiind nevoita sa se prelungeasca peste virsta
copilariei. Chiar dezvoltarea puternica a invatamintului universitar la
sfirsitul secolului trecut si inceputului secolului al XX-lea, arata ca era
necesara continuarea instruirii si educatiei in perioada adulta.
Definirea educatiei azi se face in mai multe: "transformare a
constiintei psihologice a individului" (J. Piaget); "a finaliza si promova
schimbari in organizarea comportamentala a omului" (P. A. Osterrieth); "a
schimba sensul sensul experientei umane" (A. Quellet); "modificarea valorii
pozitive in comportarea rationala umana" (I. Cerghit); "proces de asimilare
si practicare a informatiilor, valorilor si actiunilor specifice omului"
(N. Vintanu) etc. In fapt, educatia este constructia si reconstructia
continua a unui model interior de cunoastere, apreciere si actiune in
raport cu lumea in care traim. Ea este totodata un proces de umanizare prin
care indivizii dobindesc noi calitati umane cu ajutorul carora pot stabili
un echilibru relativ stabil cu mediul social, cultural, profesional,
natural etc.
Cauzele educatiei adultilor deriva din marile dezechilibre ce s-au
produs in a doua jumatate a secolului al XX-lea, mai ales intre om si lume.
Introducind schimbarea ca mijloc de adaptare, omul se vede nevoit sa se
schimbe si el. astfel intre ceea ce gindeste, apreciaza si face practic si
rezultatele acestora se instituie grave dereglari,grave conflicte.
Depasirea nu se poate face decit modificindu-se propria cunoastere,
sistemul judecatilor de apreciere si capacitatile de actiune.
Dificultatea conceptului educatiei adultilor deriva atit din ruptura
epistomologica produsa in zilele noastre, |