|
Receptia senzoriala este o forma specifica de realizare a comunicarii
noastre cu lumea externa, a carei functionare incepe chiar inainte de
nastere, cand devine posibila formarea unor reflexe conditionate la agenti
mecano-acustici si termici din mediul extern.
Din punct de vedere structural, senzorialitatea pune in evidenta doua
componente mari: Senzatia si Perceptia.
Senzatia este primul nivel psihic de prelucrare , interpretare si
utilizare a informatiei despre insusirile obiectelor si fenomenelor lumii
externe si despre starile mediului intern. Ea este sursa primara a
cunostintelor si constituie atat punctul de pornire, cat si cel de sosire
in intregul demers al cunoasterii psihologice, procesele psihice zise
superioare trebuind a fi studiate si explicate prin descompunere si
reducere la senzatii.
*****
In lumina multor explicatii si teorii date de-a lungul timpului, se
desprinde urmatoarea definitie generala a senzatiei : Senzatia este
reflectarea activ-selectiva a insusirilor particulare si singulare ale
stimulilor modali specific in forma unui cod imagine. Continutul ei
furnizeaza o informatie secventiala, fragmentara despre obiectele si
fenomenele perceptibile.Ea nu permite identificarea acestor obiecte si
fenomene, ci doar discriminarea lor in interiorul uneia si aceleiasi
insusiri - intensitate, durata, greutate, temperatura, etc.
Analiza senzatiei trebuie sa ia in consideratie interactiunea
factorilor externi si a celor ce tin de de organizarea si < functionarea >
subiectului.
Sensibilitatea si legile ei
Sensibilitatea reprezinta premisa biofiziologica a capacitatii de a
avea senzatii.
Sensibilitatea este considerata totusi ca "o proprietate a
organismului de a receptiona factorii indiferenti, de a stabili un raport
cu sens intre ei si cei conditionati "(Zlate).
De aceea interpretarea posibilului suport organic al senzatiilor a
fost intotdeauna mai dificila. Ea implica incontestabil structuri si retele
neural reflexogene de excitatie bine determinate anatomic; dar ele de
fiecare data mai presupun unele structuri de suport functionale, mai greu
identificabile in acest fel.
Pentru psihologi producerea sensibilitatii este o functie dependenta
de motricitatea care o faciliteaza. Relatia dintre sensibilitate si
motricitate se situeaza la doua niveluri: la cel macrosistemic care vizeaza
relatia organism -mediu si la nivelul microsistemelor al analizatorilor.
Sensibilitatea se formeaza si se perfectioneaza in cursul vietii in stransa
legatuara cu motricitatea la nivelul tuturor modalitatilor senzoriale.
Cu nimic diferit de excitabilitatea sau iritabilitatea, senzatiile si
sensibilitatea se raporteaza in mod egal si au ca suport o activitate a
sistemului nervos ce |