|
Atât conceptul de sentiment, sau mai grav, complex de inferioritate, cât ?i cel de compensare, î?i au originea în teoriile lui Alfred Adler, psiholog austriac care a tr?it în perioada1870 – 1937.
Complexul de inferioritate este evolu?ia negativ? de la sentimentul de inferioritate spre un sentiment acut de inferioritate.
Pentru Adler, sentimentul de inferioritate ?i corelatul s?u, aspira?ia spre autoafirmare, reprezint? dou? din formele de baz? sub care poate s? apar? sentimentul valorii proprii. Prima form? este caracteristic?, în general, vârstei copil?riei, când mica fiin?? uman? constat? cu durere cât de pu?in preg?tit? este, în compara?ie cu adul?ii, s? r?spund? adecvat cerin?elor complexe ale mediului social. Acest sentiment poate fi accentuat de o constitu?ie fizic? anormal? (o infirmitate), de o situa?ie economic? ?i social? precar?, de o educa?ie deficitar?, etc.
În în?elesul acordat de Adler, complexul de inferioritate este un efect fatal al unei compara?ii, este un simptom maladiv, un semn de tulburare a tendin?ei normale de autovalorificare.
Dep??irea sentimentului de inferioritate se realizeaz? frecvent prin mecanismul compens?rii. Fenomenul compens?rii, ca proces de contrabalansare a unei deficien?e, insatisfac?ii sau nerealiz?ri, a fost generalizat de Adler pentru întreaga dezvoltare psihic? a persoanei. În opinia sa, compensarea are caracterul unei legi de baz? a vie?ii psihice ?i desemneaz? acea reac?ie a individului ca întreg la o lips? oarecare. La baza reac?iei de compensare, Adler pune sim?ul imperfec?iunii care antreneaz? ?i mobilizeaz? posibilit??ile ascunse, profunde, ale organismului ?i le dirijeaz? spre compensarea deficien?ei respective: “Defectele constitu?ionale ?i alte st?ri analoage”, spune Adler, “fac s? apar? un sentiment de inferioritate, care impune compensarea în sensul unei exalt?ri a sentimentului personalit??ii…For?ele compensa?iei creeaz? dispozitive interne în acest scop.”
|