|
Ritualurile intimid?rii satisfac dou? elemente esen?iale ce îngrijoreaz? autorit??ile confruntate cu un subordonat care se dovede?te nu numai în m?sur? s? formuleze revendic?rile unui num?r semnificativ din membrii organiza?iei, dar ?i capabil s? propun? solu?ii pentru rezolvarea lor. Prima preocupare a autorit??ii este, bineîn?eles, s? controleze reformatorul în a?a fel încât s? nu reu?easc? s? recruteze sus?in?tori. Cealalt? preocupare este de a-?i exercita controlul în direc?ia în care s? fie absolvi?i de orice ac?iune gre?it? în problema men?ionat?. Indivizii în cauz? trebuiesc controla?i în a?a fel încât nici s? nu continue a fi un purt?tor de cuvânt în mod real, nici s? nu devin? un martir. Atunci când superiorii sunt confrunta?i cu un subordonat reformator , ei î?i doresc t?cerea sau dispari?ia acestuia, oricare ar fi mai u?or de ob?inut. “Autorit??ile” trebuie de asemenea s?-?i p?streze cu grij? imaginea de conducere rezonabil?, ?i ar prefera ca reformatorul s?-i p?r?seasc? mai degrab? voluntar decât s? fie îndep?rtat în mod oficial.
Pentru a exemplifica, aceast? prezentare va descrie ritualurile intimid?rii folosite în diferite organiza?ii de c?tre autorit??i cu scopul de a suprima protestele atunci când prefer? mai degrab? s? intimideze indivizii reformatori decât s? canalizeze energiile organiza?iei c?tre schimb?rile structurale ?i personale necesare pentru a transforma o “enclav? noncomformist?” într-o grupare coeziv? ?i eficient?. Se sugereaz? de asemenea c? o organiza?ie trece la schimb?ri majore în integrarea ?i acomodarea unui grup de diziden?i numai atunci când ritualurile intimid?rii nu s-au soldat cu lini?tirea indivizilor care constituie “vârful de lance” al mi?c?rii reformiste.
|