|
Înainte de a încerca s? definim, în limbaj psihologic, modul în care misticul leap?d? c?tu?ele sim?urilor ?i î?i începe c?l?toria spre cas?, ar fi bine s? examin?m mecanismul aflat la dispozi?ia sinelui normal, con?tient; creatura sau partea creaturii pe care o recunoa?tem ca „noi în?ine”. Psihologii de odinioar? obi?nuiau s? spun? c? mesajele din lumea exterioar? trezesc în acest sine trei forme principale de activitate. (1) Ele stârnesc mi?c?ri de atrac?ie sau de repulsie, de dorin?? sau de aversiune, care variaz? în intensitate de la poftele semicon?tiente ale copilului fl?mând pân? la pasiunile îndr?gostitului, ale artistului sau fanaticului. (2) Ele stimuleaz? un tip de proces digestiv, prin care sinele îmbin? ?i adast? asupra materialului cu care este confruntat, absorbind în final un anumit num?r de concepte ob?inute ?i integrându-le lui sau lumii lui. (3) Mi?c?rile dorin?ei, sau ac?iunea ra?iunii, sau ambele, în combina?ii variabile, trezesc în sine o hot?râre prin care obiectul percep?iei ?i conceptul au ca rezultat ac?iunea —corporal?, mental? sau spiritual?. De aici, principalele aspecte ale sinelui au fost clasificate ca emo?ie, ‘intelect ?i voin??; iar temperamentul individual a fost considerat emo?ional, intelectual sau voli?ional, în func?ie de acela dintre cele trei elemente - emo?ia, intelectul sau voin?a care ?i-a asumat rolul predominant.
Psihologii moderni au p?r?sit aceast? concep?ie diagramatic? ?i sunt tot mai mult înclina?i s? se ocupe de unitatea psihicului - acel sine ipotetic pe care nimeni nu l-a cunoscut vreodat? - ?i de un aspect al dorin?ei sale energetice, libido-ul s?u sau „pulsiunea vital? înspre un scop”, ca factor determinant al vie?ii sale. Aceste concepte îi sunt de folos studentului în mistic?, de?i nu pot fi acceptate într-un mod necritic ?i nici considerate complete.
Deci, psihicul nesatist?cut din punct de vedere emo?ional dore?te, dup? cum spuneam, s? iubeasc? mai mult; iar intelectul s?u investigator dore?te s? cunoasc? mai mult. Creatura uman? con?tient? b?nuie?te c? ambele dorin?e sânt supuse la o u?oar? diet?; c? exist? cu adev?rat mai multe lucruri de iubit ?i mai multe lucruri de cunoscut undeva în misterioasa lume din afar?, ?i c?, în plus, puterile sale afective ?i capacitatea sa de în?elegere sunt demne de un obiectiv mai important ?i mai durabil decât cel furnizat de iluziile sim?urilor. Prin urmare, impulsionat? de aceste porniri ale sentimentului ?i ale gândirii, con?tiin?a încearc? mereu s? alerge în întâmpinarea absolutului ?i este mereu for?at? s? se întoarc? înapoi. Sistemul filosofic riguros, diagramele ?tiin?ei, „atingerea apusului de soare” — toate sunt încercate rând pe rând. Arta ?i via?a, accidente ale umanit??ii noastre, pot f?uri o perspectiv? emo?ional?; pân? în momentul în care intelectul neglijat se treze?te ?i afirm? c? o astfel de perspectiv? nu are nici un fel de validitate. Metafizica ?i ?tiin?a par s? ofere intelectului o fereastr? deschis? înspre adev?r; pân? când inima întrevede acest peisaj ?i declar? c? nu e decât un de?ert rece în care ea nu-?i poate g?si hrana. Aceste aspecte diverse ale lucrurilor trebuie fie fuzionate, fie dep??ite, pentru ca sinele în întregul s?u s? fie satisf?cut; c?ci realitatea pe care acesta o caut? trebuie s? întruneasc? ambele cerin?e ?i s? se achite din plin.
Când Dionisie Pseudo-Areopagitul a împ?r?it acei îngeri din preajma lui Dumnezeu în serafimi, care sunt înfl?c?ra?i de iubirea perfect?, ?i heruvirni, care sânt plini de cunoa?terea perfect?, el n-a t?cut decât s? dea glas la dou? dintre cele mai intense aspira?ii ale sufletului uman, ?i a descris printr-o singur? imagine dubla condi?ie a acelei viziuni beatifice. pe care sufletul ?i-o ia drept scop.
Într-un anume sens se poate spune c? dorin?a de cunoa?tere este o parte a dorin?ei de iubire perfect?; c?ci un aspect al acestei pasiuni atotcuprinz?toare este, în mod sigur, pornirea de a cunoa?te, în cel mai profund. mai deplin ?i mai intim sens, lucrul adorat. Activitatea caracteristic? iubirii - c?ci iubirea, cu totul înaripat?, este activ? in mod inerent ?t „nu poate fi lene??”, cum spun misticii este o c?utare, o cale de acces înspre un obiect dorit, care numai când e posedat va fi cunoscut întru totul ?i numai când e cunoscut întru totul poate fi adorat în mod des?vâr?it.
|