|
Spre sfâr?itul secolului al XIX-lea, odat? cu dezvoltarea primelor laboratoare de psihologie a crescut foarte mult setea de precizie ?i de m?sur? în aspira?iile psihologiei de a deveni o ?tiin?? cu statut mai pragmatic ?i mai desprins de filosofie.
Domeniul psihologiei diferen?iale este de mare interes ?i se contureaz? ca o preocupare de prim ordin în numeroase reviste medicale ?i farmaceutice, în literatur? ?i dramaturgie, în istoria ideilor, în estetic? ?i critic? literar?, în indexarea de biografii celebre în domeniul judiciar, în psihologie, etc., l?rgindu-se aplicabilitatea. Interesul este legat de presiunea ideii de diversitate implicat? în mentalitatea ?tiin?ific? a secolului XX, dat? cu o rejec?ie intelectual? pronun?at? fa?? de reduc?ionismul simplificator.
Psihologia diferen?ial?, mai aproape de domeniile psihodiagnozei diferen?iale pe care le-a alimentat ?i implicat ca suport de validare ?i impulsionare, s-a dezvoltat ca o replic? fa?? de individualizarea descriptiv? nenuan?at? a psihologiei generale care prezint? un model de om simplificat ?i f?r? identitate. Psihologia diferen?ial? a implicat, folosirea activ? a unei imense cantit??i de cuno?tin?e psihologice efectuate prin nenum?ratele investiga?ii moderne, ale oamenilor de diferite feluri ?i de diferite vârste. Acestea au pus pe prim plan, varietatea naturii umane. La toate acestea se adaug? interese legate de biogeneza uman? ?i efectele ei de diversitate.
|