|
Intr?m într-o adevar?t? er? a mul?imilor” afirm? Gustave Le Bon în una din c?r?ile sale, numit? „Psihologia mul?imilor”, iar aceasta afirma?ie revolu?ioneaz? cu atât mai mult cu cât schimb?rile ap?rute o dat? cu începutul epocii moderne se produc datorit? acestor „mase incon?tiente ?i brutale”. „Soarta na?iunilor nu se mai hot?r??te în consiliile principilor”, spune autorul, „ci în sufletul mul?imilor”. Scopul c?r?ii este a?adar prezentarea tr?s?turilor mul?imilor, ajutând la clarificarea anumitor evenimente sociale, care sunt altfel de neîn?eles.
Gustave Le Bon (1841-1931), medic ?i sociolog francez, s-a numarat printre notabilit??ile intelectuale pariziene. Printre lucr?rile sale se num?r? „Legile psihologice ale evolu?iei popoarelor”, „Psihologia socialismului”, „Psihologia educa?iei”. Cartea care i-a adus îns? o notorietate interna?ional? este „Psihologia mul?imilor” (1895), datorit? c?reia Le Bon este considerat un precursor al acestei laturi a psihologiei.
Riguros structurat? ?i organizat?, fiind u?or de parcurs, opera lui Le Bon aduce o serie de
idei inovatoare vizavi de no?iunea de mul?ime ?i elemente de psihologia mulimilor. Succesul
acestei c?r?i se datoreaz?, printre altele, originalit??ii autorului, lucrarea fiind îndr?znea??,
caustic? ?i în?eleapt? totodat?. Este greu de spus dac? în final concluziile sale sunt bazate pe o
intui?ie personal?, ca în cazul afirma?iei: „Mul?imile sunt feminine, iar cele mai feminine sunt
mul?imile latine”. Oricum se simte în întreaga lucrare suportul studiilor efectuate de autor în
cadrul altor discipline. Cuno?tin?ele sale despre psihologia individului, no?iunile de
antropologie ?i istoria civiliza?iilor s-au dovedit deosebit de utile în sus?inerea afirma?iilor cu
privire la psihologia mul?imilor, care se pare c? ascundea multe aspecte ignorate anterior de al?i
speciali?ti din domeniu. Le Bon se inspir? totu?i din lucr?rile lui Tarde ?i Sighele. Îns?, dup? cum
afirma într-o not? ata?at? introducerii, autorul nu se limiteaz? la analiza psihologiei mul?imilor
criminale precum procedeaz? cei doi autori. Le Bon î?i sus?ine ideile apelând ?i la alte nume
importante din istoria sociologiei precum sociologul Herbert Spencer, istoricul ?i filosoful Taine,
sociologul Tocqueville.
În carte se pune accentul pe o prezentare general? a caracteristicilor mul?imilor, printre care se num?r? impulsivitatea, sugestibilitatea, mobilitatea, credulitatea , intoleran?a, conservatorismul. Un rol important în în?elegerea psihologiei mul?imilor ?i a modului în care ele ac?ioneaz?, Le Bon îl acorda factorilor îndep?rta?i, precum neamul, tradi?iile, timpul, educa?ia ?i a factorilor apropia?i, imaginile, cuvintele, iluziile, experien?a, ra?iunea. De remarcat este frecven?a cu care Le Bon utilizeaz? conceptul de „neam” c?ruia îi acord? o deosebit? importan?? în analiza diferitelor aspecte legate de psihologia mul?imilor. Totodat? autorul a considerat necesar? dedicarea unui capitol special prezent?rii conduc?torilor mul?imilor ?i a mijloacelor lor de convingere. Este un aspect deosebit de important, pentru ace?ti conduc?tori, care au de?inut ?i de?in înc? aceast? pricepere a manipul?rii mul?imilor, folosit? în atingerea scopurilor personale, au mobilizat masele de oameni credincioase lor, ducând astfel la r?sturn?ri însemnate în istoria civiliza?iei. Un astfel de conduc?tor a fost Napoleon Bonaparte, pe care Le Bon îl d? exemplu de multe ori în lucrare ?i despre care a afirmat c? a cunoscut foarte bine psihologia mul?imilor franceze. Acest fapt este incontestabil, gândindu-ne numai la num?rul impresionant de solda?i pe care i-a convins s? lupte pentru cauza sa în ?i pe care i-a trimis la moarte curat? în campania din Rusia. Armata sa întrunea toate caracteristicile unei mul?imi, lipsit? de ra?iune ?i supus? orbe?te iluziilor create de conduc?torul ei. Se pare îns? c? Napoleon s-a în?elat în ceea ce prive?te mul?imile spaniole ?i ruse?ti, ceea ce i-a adus declinul.
|