|
Comunicarea prin limbajul trupului exist? din cele mai vechi timpuri, dar analiza lui ?tiin?ific? a început abia în ultimii dou?zeci de ani. El a devenit popular în anii 70. Pân? la sfâr?itul acestui secol, va fi "descoperit" în întreaga lume ?i sunt sigur c? impactul ?i însemn?tatea lui asupra comunic?rii umane vor deveni elemente constitutive ale instruc?iei oficiale. Cartea de lat? este conceput? ca o introducere la limbajul trupului ?i a? dori s?-i îndemn pe cititorii ei s? adune noi cuno?tin?e legate de aceast? tem?, atât prin cercet?ri ?i experien?e proprii, cât ?i cu ajutorul exemplelor furnizate.
În ultim? instan??, via?a social? va fi terenul cel mai corespunz?tor pentru asemenea investiga?ii ?i test?ri. Observarea con?tient? a propriilor noastre ac?iuni, precum ?i ale altora este calea cea mai potrivit? pentru a în?elege mai bine metodele de comunicare ale celei mai complexe ?i mai interesante fiin?e de pe glob — omul.
În cele ce urmeaz? ne vom ocupa de diferite situa?ii, mai cu seam? din lumea afacerilor, ar?tând în ce fel apar grupurile de gesturi ?i semnale ale truplui, ?i împrejur?rile care pot afecta interpretarea lor.
PRECIZ?RI PRIVIND ÎN?ELEGEREA TEMEI
Apropiindu-ne de sfâr?itul secolului XX, suntem martorii apari?iei unui nou tip de om de ?tiin??, cel din domeniul comunic?rilor non-verbale. Tot a?a cum ornitologul se delecteaz? observând p?s?rile si comportamentul lor, specialistul în comunic?ri non-verbale urm?re?te cu pasiune semnele ?i semnalele non-vcrbale ale fiin?elor umane. El le supune observa?iei peste tot unde indivizi intr? în interrela?ii — în timpul îndeplinirii îndatoririlor sociale, pe plaj?, la televizor, în birouri. El este un cercet?tor al comportamentului uman ?i dore?te s? cunoasc? modul cum procedeaz? ceilal?i oameni, pentru a afla astfel cât mai multe despre el însu?i si despre posibilit??ile îmbun?t??irii rela?iilor sale cu ceilal?i oameni.
Este aproape incredibil c? în decursul evolu?iei umane de mai bine de un milion de ani, aspectele non-verbale ale comunic?rii au început s? fie studiate mai intens abia în anii '60, iar publicul a luat cuno?tin?? de existen?a acestora numai în 1970, o dat? cu apari?ia c?r?ii lui Julius Fast despre limbajul trupului. Ea a fost un rezumat al muncii depuse pân? atunci de savan?ii behaviori?ti în domeniul comunic?rii non-verbale, dar mul?i dintre semenii no?tri nu au aflat nici ast?zi de existenta limbajului trupului si cu atât mai pu?in de importan?a acestuia în via?a lor.
Charlie Chaplin ?i mul?i al?i actori ai filmului mut au fost pionierii folosirii cu îndemânare a comunic?rii non-verbaie, aceasta a fost pe atunci singura metod? disponibil? a ecranului. Fiecare actor era considerat bun sau r?u în m?sura în care izbutea s? utilizeze gesturile si alte semnale ale trupului pentru a comunica eficient. Când filmul vorbit a devenit popular, iar aspectelor non-verbale ale jocului li s-a acordau mai pu?in? aten?ie, mul?i actori ai filmului mut au intrat în anonimat, triumfând cei cu mai bune disponibilit??i verbale.
În domeniul studiului de specialitate al limbajului trupului, cea mai important? lucrare ap?rut? înainte de secolul XX a fost cartea lui Charles Darwin, tip?rit? în 1872, The Expression of the Emotions in Man and Animals (Exprimarea emo?iilor la om ?i la animale). Ea a avut un rol secund asupra studiilor moderne consacrate expresiilor faciale ?i limbajului trupului în general, multe din ideile ?i observa?iile lui Darwin fiind validate de c?tre cercet?torii moderni din întreaga lume. De atunci, cercet?torii au observat ?i înregistrat aproape milion de semne ?i semnale non-verbale. Dup? constatarea lui Albert Mehrabian, din totalul mesajelor, aproximativ, 7 la sut? sunt verbale (numai cuvinte), 38 la sut? sunt vocale (incluzând tonalitatea vocii, inflexiunea ?i alte sunete guturale), iar 55 la sut? sunt mesaje non-verbale: Profesorul Ray Birdwhistell a f?cut estim?ri similare în privin?a cantit??ii comunica?iilor non-verbale între oameni. Dup? aprecierile sale, o persoan? obi?nuit?, de-a lungul unei zile, vorbe?te efectiv timp de zece sau unsprezece minute, iar o propozi?ie obi?nuit? dureaz? în jur de dou? secunde ?i jum?tate. Ca ?i Mehrabian, el consider? c?, în conversa?iile în doi, componentul verbal este sub 35 la sut?, comunic?rile non-verbale reprezentând peste 65 la sut?.
Majoritatea cercet?torilor sunt în general de acord cu constatarea potrivit c?reia comunicarea verbal? csle utilizat? cu prec?dere pentru transmiterea informa?iilor, în timp ce canalul non-verbal este folosit pentru exprimarea atitudinii interpersonale, iar, în anumite cazuri, pentru a înlocui mesajele verbale. De exemplu, o femeie poate arunca o privire "uciga??" unui b?rbat, comunicând în felul acesta un mesaj cât se poate de clar, f?r? a deschide gura.
|