|
Corpusul scrierilor metafizice a lui Aristotel se constituie ca o cercetare a condi?iilor de posibilitate a ?tiin?ei fiin?ei ca fiin?? , singura în m?sur? s? refundamenteze filosofia ?i ?tiin?a , tipuri de discursuri paralizate de dificult??ile ridicate de practica sofist? a limbajului . Sarcina metafizicii era , intr-o prim? instan?? , instituirea discursului unic . C?ci concluzia sofist? asupra imposibilit??ii minciunii atr?gea dup? sine inutilitatea discursului constructiv ?i multiplicitatea discursurilor posibile despre fiin?? , a?a cum subliniaz? Aristotel în cartea a IV-a : “Dac? dou? judec??i contradictorii ar fi adev?rate în acela?i timp despre acela?i lucru , atunci toate lucrurile s-ar reduce la unul” . Dar aceasta ar fi un paradox . În al doilea rând , dup? ce filosofia î?i va fi îndeplinit prima sarcin? , trebuie cercetat dac? mai exist? alte dificult??i care ar conduce spre imposibilitatea vreuneia din ?tiin?ele fundamentale .
Afirma?ia ce deschide cartea IV a Metafizicii , “Exist? o ?tiin?? care studiaz? fiin?a ?i propriet??ile sale esen?iale” (1003a) , corelat? cu o alta , “Tot astfel se vorbe?te ?i despre Fiin?? în multe accep?ii , dar întotdeauna cu privire la unul ?i acela?i principiu”(1003b) , apare în acest context ca extraordinar de optimist? , statuând existen?a efectiv? a celei mai înalte dintre ?tiin?e . De altfel , <> , dup? cum afirm? Ion Banu . În acest context al aprecierii trebuie interpretate afirma?iile aristotelice mai sus citate ; r?mâne de cercetat dac? ?i în ce m?sur? acestea se pot sus?ine în raport cu întregul operei aristotelice . Observ?m ins? corelarea , în viziune aristotelic? , a posibilit??ii ?tiin?ei cu existen?a principiului unic al realit??ii la care se refer? discursul (?i sesizarea lui de c?tre cel ce sus?ine acest discurs) . În cadrul teoriei semnifica?iei , Aristotel va eviden?ia condi?iile care fac posibil discursul ?tiin?ific .
Atacând modul în care ai fost puse problemele de limbaj de c?tre sofi?ti , Aristotel va demasca “ rezolv?rile” lor verosimile ca nesocotind adev?rata esen?? a limbajului . Din punctul lor de plecare , conceperea fiin?ei ?i a cuvântului ca perfect aderente (fie prin conven?ie , fie în mod natural) , nu se putea ajunge decât la concluzia paradoxal? c? totul este adev?rat 1 . Aristotel surmonteaz? aceast? dificultate prin conceperea raportului limbajului cu fiin?a ca mijlocit , iar nu nemijlocit. Stagiritul afirm? c? doar propozi?ia este locul adev?rului ?i al falsului , iar adev?rul se probeaz? prin asem?narea unei judec??i cu starea de lucruri la care se refer? . Subliniaz? c? semnifica?ia nu are în sine putere existen?ial? , astfel c? , dac? spunem “?ap-cerb” , ne referim la toate fiin?ele care ar avea deodat? toate caracteristicile esen?iale ?apului ?i cerbului , f?r? a fi necesar ca acestea s? existe . Propozi?ia e locul adev?rului ?i falsului fiind o compunere de substantiv , verb etc. ce se înl?n?uie corespunz?tor sau nu realit??ii .
Teoria aristotelic? a limbajului se bazeaz? pe dou? premise : noi folosim nume în locul lucrurilor ?i totu?i nu exist? asem?nare complet? intre lucru ?i nume . Cea de-a doua premis? este expresie tocmai a caracterului mijlocit al raport?rii cuvântului la fiin?? ; reprezint? corectarea erorii sofiste , îns? ridic? o problem? în contextul în care “ a nu semnifica un singur lucru înseamn? a nu semnifica nimic , iar a nu semnifica nimic atrage dup? sine imposibilitatea oric?rui dialog 2 (Metafizica , ? , 4 , 1006 b5) . De altfel , asem?narea complet? intre nume ?i lucru nu ar fi posibil? datorit? caracterului finit al mul?imii numelor ?i caracterului infinit al mul?imii lucrurilor . Pentru a rezolva dificultatea , Aristotel distinge semnifica?ii de semnifica?ie , cea prin care e vizat semnificatul . Aceast? solu?ie nu e niciodat? enun?at? explicit . Consecin?a ei va fi c? numele nu va trebui s? aib? un singur semnificat (lucru imposibil datorit? incongruen?ei mul?imilor) ?i o singur? semnifica?ie . Valoarea semnificant? este unic? pentru c? nu este inerent? cuvântului însu?i , ci depinde de inten?ia care îl anim? . Astfel , prin intermediul limbajului o inten?ie uman? se îndreapt? c?tre lucruri .
|