|
Omul, în cursul evolu?iei sale, a parcurs stadii diverse de configura?ie social? ?i economic?, raporturile sale cu natura au îmbr?cat forme variate, dup? cum procesul de exploatare a naturii genera o anumit? form? de a?ezare social? ?i, în consecin?? o anumit? structur? mental?. Nevoit s?-?i duca via?a într-o lume ostil?, în care nu numai natura, dar ?i seam?nul s?u era lup pentru el, omul a trebuit s?-?i organizeze spa?iul în care tr?ia, gândirea, limbajul, munca ajutându-l la aceasta. Gândirea prelogic? se transform? în gândire logic?, limbajul poate lua forme abstracte, munca duce la apari?ia claselor: vân?tori, militari, preo?i, agricultori, fiecare cu normele ?i regulile sale în interiorul grupului din care f?ceau parte. Descoperirea tehnicilor vân?torii, agriculturii, metalului nu a modificat doar via?a material? a omului, ea a îmbog??it, poate într-o m?sur? mai mare, spiritualitatea uman?. Apartenen?a unui membru la grup era dat? de m?sura în care acesta respecta sau nu normele grupului referitoare la comportament, îmbr?c?minte, obiceiuri, interdic?ii ?i tabu-uri, de felul în care se conforma la obiceiurile grupului.
Termenul de "norm?" este explicat în Dic?ionarul de neologisme ca "regul? obligatorie, lege dup? care trebuie s? se conduc? cineva sau ceva", conducând la cel de "normal"? "conform unei norme, unor reguli". Normalitatea ? unei persoane, situa?ii? apare astfel ca o m?sur? a respect?rii normelor, a constrângerilor ?i prescrip?iilor societa?ii c?reia îi apar?ine persoana respectiv?. Anormalitatea, comportamentul în afara normelor, provoac? efecte negative asupra lui. Respectarea normelor apare astfel ca o constrângere a societa?ii asupra membrilor ei.
Normele, a?adar, nu vin din interiorul individului, ele sunt exterioare lui ?i provin din obiceiurile, legile, tradi?iile unei societ??i sau grup social care î?i constrânge astfel membrii s? adopte conduite ?i comportamente care s? corespund? a?tept?rilor acelei societ??i sau grup social.
Constrângerea pentru respectarea normelor sociale începe înc? de la cre?terea ?i educarea copiilor, acestea constând tocmai din efortul de a impune copilului moduri de a vedea, sim?i, ac?iona într-un fel la care el poate n-ar ajunge dac? n-ar fi condus la acestea. Copilul este înv??at s? respecte obiceiurile, tradi?iile, conven?iile iar dezvoltarea personalit??ii urmeaz? un curs printre aceste jaloane: credin?ele, tendin?ele, practicile grupului luate în întregul lor. Obi?nuin?a colectiv? se transmite prin educa?ie din genera?ie în genera?ie, dând astfel membrilor societa?ii siguran?a ?i stabilitate.
Norma, ca "nomos" al vechilor greci (respectare a ordinii ?i legilor instituite de zei) î?i g?se?te corespondent ? sau este corespondentul ? ?i în spiritualitatea asiatic?, Dao, "Calea", având mai multe forme: Dao al cerului, Dao al oamenilor ?i Dao al omului, forme diferite una de alta dar care se influen?eaz? ierarhic de sus în jos.
Normele evolueaz? odat? cu societatea care le construie?te ?i aplic? datorita evolu?iei altor segmente ale aceleia?i societ??i: politic, economic, religios. "Cazul grecoaicei asasine", prezentat în cartea lui Alex Mucchielli "Arta de a influen?a-analiza tehnicilor de manipulare" (2,pag.43) mi se pare elocvent pentru aceasta. În Antichitatea greac?, o femeie uciga?? a ob?inut achitarea din partea judec?torilor prin simplul gest de a-?i fi dezbr?cat tunica ?i de a se fi înfa?i?at goal? înaintea acelor judec?tori. Ast?zi, gestul ei ar p?rea un act total deplasat, dar atunci, valoarea social? de respect ?i admira?ie pentru frumuse?ea fizic? era mai mare decât valoarea punitiv? a înc?lc?rii unei alte norme, crima în cazul de fa?a.
|