|
Ast?zi, un num?r tot mai mare de psihologi se ocup? de punerea la punct a unor strategii psihologice care s? contribuie la s?n?tatea mintal? a oamenilor, s? îmbun?t??easc? ceea ce numim calitatea vie?ii umane. Se pun la punct tot mai multe programe de s?n?tate mintal?, accentul deplasându-se de la psihoterapie la consilierea psihologic?.
Lavson (1984) arat? c? aceast? orientare este ilustrat? de un vechi proverb chinez: "Dac? dai unui om un pe?te, îi asiguri o mas?, dac?-l înve?i s? pescuiasc? el va putea s?-?i procure hran? pentru tot restul vie?ii.
Acest proverb reprezint? esen?a programelor care presupun înv??area unor deprinderi de a face fa?? problemelor vie?ii. Aceste deprinderi îi ajut? pe oameni s?-?i conduc? mai bine propria via?i ?i s?-i ajute pe ceilal?i mai eficient.
In 1964, Hobbs vorbea de cea de-a treia revolu?ie în domeniul s?n?t??ii mintale, revolu?ie caracterizat? prin deplasarea accent de la problemele clinice spre cele legate de s?n?tatea mintal? ?i educarea popula?iei în aceast? direc?ie, de la strategiile reparatorii (psihoterapie, chimioterapie), spre cele preventive, menite s?-i înarmeze pe oameni cu deprinderi care s? le garanteze s?n?tatea psihic? ?i abilitatea de a face fa?? stresului.
Programele de formare a deprinderilor de s?n?tate mintal? variaz? de la simple casete audio ?i video, manuale ?i instruc?iuni referitoare la rela?iile interpersonale, la cultura empatiei, la rezolvarea unor probleme personale.
Astfel, principiile psihologice se transform? în deprinderi de via?? de a face fa?? stresului, care se pot înv??a. Înv??area acestor deprinderi de via?? a constituit subiectul unor numeroase programe de cercetare în S.U.A. ?i Canada.
Aten?ia cercet?torilor fat? de acest gen de probleme a ap?rut dm necesitatea de a g?si solu?ii la criza moral? si alienarea de care sufer? mul?i oameni din societ??ile de consum.
Rogers vorbe?te despre "revolu?ia lini?tit?" prin care în?elege c? tot mai mul?i oameni au tendin?a de a-?i lua propriul destin în mân?, de a-?i controla corpul ?i mintea, de a-?i rezolva propriile probleme.
32 de exper?i americani au fost întreba?i cum prev?d viitorul psihoterapiei. R?spunsul unanim a fost "cre?terea interesului ?i accentului pentru autodeterminare în psihoterapie", ceea ce înseamn? cre?terea popularit??ii metodelor de "automodificare”, a grupurilor de autoajutorare, a procedeelor de autoreglare (însu?irea unor deprinderi de comunicare, de modificare a comportamentului, de decondi?ionare biofeedback, relaxare, imagina?ie dirijat? etc.)
Deci în cadrul acestui demers clientul trebuie s? înve?e s? stea pe propriile lui picioare ?i e responsabil de propria îns?n?to?ire, iar psihoterapeutul este un fel de profesor care îl înva?? ce trebuie s? fac? pentru a-?i dobândi, p?stra sau îmbun?t??i s?n?tatea mental?.
Dup? datele Institutului Na?ional de S?n?tate Mintal? din S.U.A. 15% (32 milioane) din popula?ie sufer? de tulbur?ri psihice serioase ?i doar 3% (6,5 milioane de oameni) primesc ajutorai unor cabinete specializate.
In aceste condi?ii accentul trebuie s? cad? pe procedeele de prevenire a bolilor psihice ?i pe autoreglare. Aceast? orientare este cu atât mai valabil? pentru ?ara noastr? unde num?rul psihoterapeu?ilor este ?i mai limitat.
Mi?carea pentru deprinderile psihologice are la baz? trei elemente:
1. Identificarea unor deprinderi de psihoprofilaxie.
2. Utilizarea unor metode sistematice pentru a-i înv??a pe subiec?i astfel de tehnici.
3. Punerea la punct a unor programe de psihoprofilaxie.
Facilitatea, accesibilitatea si eficien?a deprinderilor psihologice preventive Ie lac accesibile unei largi categorii de clien?i ?i educatori.
în accep?iunea acestei orient?ri deprinderea psihologic? este definit? ca o capacitate, o competent? necesar? pentru o existent? eficient?. Aceste deprinderi sunt modalit??ile comportamentale opera?ionale, repetabile, antrenabile ?i produc un num?r determinat de efecte previzibile.
|