|
HERBERT SPENCER
(1820-1903)
Viata si opera
Herbert Spencer s-a nascut in 1820 la Derby.Era fiul unui
invatator.Dupa studii matematice si stiintifice, facute sub indrumarea
tatalui sau, Spencer a devenit inginer de cai ferate.A renuntat in scurt
timp la aceasta meserie pentru a se consacra preocuparilor sale sociologice
si filosofice.Intre 1848 si 1853 a fost redactor al renumitei reviste < The
Economist >, castigandu-si venitul in primul rand de pe urma articolelor
stiintifice publicate in reviste.A refuzat mai multe titluri academice.Ca
autodidact s-a simtit ca si J.St.Mill, apropiat multa vreme de Comte, de la
care a preluat stilul enciclopedic characteristic pozitivsmului.
Principala scriere a lui Spencer este lucrarea in zece volume "Sistem
de filosofie sintetica", care trateaza asupra principiilor biologiei,
psihologiei, sociologiei si eticii.Bazele acestea formeaza un volum
separat, intitulat < Primele principii >(1862-1896).In afara de aceasta
opera monumentala si greu de citit chiar si in ziua de azi, au mai aparut
ca scrieri de sine statatoare : < Statica sociala > (1850), < Educatia >
(1861) si < Studiul sociologiei >(1873), < Problemele eticii > (1879) si
< Dreptatea >(1891), care s-au bucurat de o popularitate
extraordinara.Spencer trebuie privit ca reprezentantul cel mai de seama al
pozitivismului englez, care a transformat filosofia istoriei al lui Comte
intr-o teorie a evolutiei.
Evolutionismul
Numele lui Spencer este strans legat de conceptul de
evolutionism.Preluand modelul biologiei, el a elaborat un principiu
universal al revolutiei, conform caruia toate evenimentele din lume se
desfasoara dupa o lege unitara a evolutiei.Spencer a fost convins ca din
legile indestructibilitatii materiei si conservarii energiei se poate
obtine pe cale deductiva conceptul evolutiei universale.Principiul
evolutiei spune ca toate evenimentele din natura, inclusiv dezvoltarea
culturala, parcurg drumul de la simplu la complex.In cuvintele lui
Spencer :
Dezvoltarea, in cea mai simpla si mai generala forma a sa, inseamna
integrarea materiei si , implicit, risipirea miscarii.Disolutia este,
dinpotriva, acceptarea miscarii si , implicit, dezintegrarea
materiei.(SPI,289)
Principiul evolutiei pe care-l sustine Spencer isi poate mentine
pretentia de universalitate numai in masura in care ii dam o formulare
suficient de generala.El e adecvat in masura in care multe sisteme raman
stabile numai intr-un echilibru dinamic, stiinta moderna situandu-se mult
mai aproape de Heraclit decat de Parmenide.Insa de aici nu se poate deduce
nici o schema a ordinii, utilizabila din punct de vedere stiintific, care
sa acopere toate sistemele, de la aparitia sistemului planetar pana la
dezvoltar |