|
Psihologia este una dintre ?tiin?ele al c?rei destin nu a fost deloc simplu ?i linear, ci mult mai fr?mântat ?i dramatic decât al altor ?tiin?e. Ea a cunoscut perioade de ?vânt ?i stagnare, de în?l??ri ?i c?deri, de calm ?i destindere, dar si de încordare ?i încrâncenare. În leg?tur? cu ea au fost formulate cele mai frapante paradoxuri. S-a afirmat despre originea psihologiei c? este nedeterminat? (unii cred c? termenul de psihologie ar fi fost folosit pentru prima dat? în 1590 de Goclenius, un profesor din Marburg, al?ii în 1696 de Leibniz (1646—1716), în fine, sunt ?i autori care îl „împing" spre 1732—1734 ?i îl leag? de numele lui Christian Wolf (1679—1754) care 1-a folosit în titlul a dou? dintre lucr?rile sale — Psihologia empirica ?i Psihologia rationalis). S-a spus despre obiectul psihologiei — dac? exist? — c? ar fi nebulos, i s-au pus la îndoial? legile, i-au fost contestate metodele, considerate ca nesigure. Or, dac? o ?tiin?? nu are un obiect propriu de cercetare, dac? ea nu este capabil? s? descopere ?i s? formuleze legile fenomenelor investigate, dac? nu dispune de un ansamblu de metode, tehnic? ?i procedee de cercetare mai poate fi ea numit? ?tiin??? F?r? îndoial? c? nu. Când psihologia a fost considerat? ca f?când totu?i parte din rândul ?tiin?elor s-a afirmat despre ea c? ar fi o „?tiin?? hibrid". Este de neîn?eles cum doi autori americani (Frank B. McMahon ?i Judith W. McMahon) care au publicat o lucrare voluminoas? referitoare la problematica psihologici au p?strat titlul de „Psihologia — o ?tiin?? hibrid" chiar ?i la o a cincea edi?ie ap?rut? relativ recent (în 1986). |