|
TEMPERAMENTUL
1. CARACTERIZARE GENERALA
Temperamentul constituie latura dinamico-energetica a P.
Dinamica deoarece ne furnizeaza informatii cu privire la cat de iute sau
lenta, mobila sau rigida, accelerata sau domoala, uniforma sau neuniforma
este conduita individului.
Energetica deoarece ne arata care este cantitatea de energie de care
dispune un individ si mai ales modul cum este consumata aceasta.
GOLU: ,,Daca insusirile dinamico-energetice sunt innascute, determinate
genetic, integrarea lor in plan psihocomportamental, adica in dinamica
proceselor psihice si a actelor motorii, se realizeaza in ontogeneza.
Intrucat, insa, aceste insusiri bioenergetice se imprima ca atare pe
tabloul comportamental, ce se elaboreaza stadial in cursul vietii
individului, structura temperamentala si, respectiv, tipul temperamental
este innascut reprezentand astfel, alaturi de predispozitii, ,,elementul"
ereditar in organizarea interna a P".
N. SILLAMY in al sau ,,Dictionar de psihologie" (1995), defineste T ca ,,un
ansamblu de elemente biologice, care, impreuna cu factorii psihologici,
constituie P."
Poate, cel mai corect este sa consideram ca T reprezinta modul in care
variabilele bioconstitutionale si bioenergetice se psihizeaza (adica, se
implica in organizarea si desfasurarea proceselor psihice - P, G, M,
Afectivitatea) si se reflecta in comportament.
Astfel inteles, T dobandeste un caracter si o conotatie psihologica,
devenind un obiect de studiu al psihologiei.
Cand vorbim de T in plan psihologic, noi nu ne gandim direct la
constitutia fizica sau la procesele neuroendocrine sau metabolice care au
loc in organism, ci la modul cum reactioneaza si se manifesta sb., sub
aspect dinamico-energetic, in diverse situatii:
. rapiditatea perceptiei; . a raspunsurilor
verbale la intrebari
. a reactiilor motorii; . intensitatea
trairilor emotionale si durata lor
. intensitatea sau forta actiunilor voluntare
. echilibrul sau impulsivitatea derularii raspunsurilor la succesiunea
stimularii externe
. directia orientarii dominante- extraversie sau introversie
. locul controlului (dependenta de stimularea externa sau dependenta de
activismul intern propriu)
. disponibilitatea la comunicarea interpersonala
. ascendenta sau obedienta relationala, etc.
T, desi are o conditionare biologica directa si ereditara, dobandeste
valente si sens real numai in plan psihocomportamental.
T se manifesta in orice situatie, fiind prima determinatie a P care se
impune nemijlocit observatiei. Asa se explica de ce, primele descrieri si
clasificari ale lui dateaza inca din antichitate (Hippocrate, Gallenus).
Depinzand direct de structura biologica, T este propriu nu numai
omului, ci si animalelor. Se stie ca I.P. Pavlov si-a elaborat teoria sa
despre temperame |