|
Casele de copii ocup? un loc deosebit în sistemul educa?iei sociale a copiilor de vârst? pre?colar?. Aceste institu?ii reabilitare de îns?n?to?ire – educare au menirea de ai înlocui copiilor familia, de a crea condi?ii în care copilul, lipsit de aten?ia ?i dragostea mamei s-ar dezvolta normal, corespunz?tor vârstei.
Aceast? lucrare, dedicat? analizei particularit??ilor dezvolt?rii psihice a copiilor orfani, reflect? problemele principale a dezvolt?rii copiilor în institu?iile specializate, atitudinea statului fa?? de ei, precum ?i diferen?ele ?i specificul privind instruirea ?i educarea acestor copii, depistarea precoce a deficien?ilor în dezvoltare ?i multe alte probleme, ai c?ror rezolvare depinde de mediul familial (în cazul unei adop?ii) sau social în care nimere?te copilul, competen?a speciali?tilor care lucreaz? cu copiii.
Cere a fi subliniat faptul c? copiii orfani, în ceea ce prive?te dezvoltarea lor psihic?, difer? mult de semenii s?i, care sunt educa?i în cadrul familiei, tempoul dezvolt?rii lor este încetinit. Dezvoltarea ?i s?n?tatea lor se caracterizeaz? printr-un ?ir de particularit??i calitative negative, care se observ? pe parcursul tuturor perioadelor copil?riei – începând cu vârsta pre?colar? mic? la adolescen??.
Copilul, care este educat ?i crescut în afara familiei, pe parcursul tuturor perioadelor de dezvoltare a societ??ii a constituit un fenomen negativ ?i nenatural. Unii copii devin orfani în urma decesului p?rin?ilor, al?ii sunt orfani, având p?rin?i degrada?i, alcooliza?i – cei, care sunt priva?i de drepturile p?rinte?ti de c?tre lege. Anume aceast? categorie de p?rin?i se întâlne?te în majoritatea cazurilor copiilor institu?ionaliza?i (circa 80% de copii orfani din cei 13662 din republic? / datele anului 1995/). Majoritatea lor r?mân uita?i chiar ?i de rudele apropiate, ?i astfel sunt priva?i de posibilitatea de a ie?i dincolo de por?ile orfelinatului.
În Casele de copii sunt institu?ionaliza?i copiii, care de la na?tere au fost plasa?i în leag?ne, cei din familiile problematice ?i copiii abandona?i. Ca urmare, în aceste institu?ii pentru copii pre?colari ?i ?colari se desf??oar? o munc? educativ? care încearc? s? le ofere copiilor un climat asem?n?tor celui din familie ?i s? organizeze procesul instructiv – educativ asem?n?tor cu cel din gr?dini?ele ?i ?colile de mas?. Aceasta presupune sarcini deosebit de complicate, ?inând seama, mai ales de complexele de frustrare ?i alte tulbur?ri psihice generate de lipsa c?ldurii materne la vârste foarte mici, de atmosfera de insecuritate la care au fost supu?i, ?i care cu oricâte eforturi, nu pot fi niciodat?, pe deplin, compensate.
În rezultatul cercet?rilor psihologice a pre?colarilor ?i ?colarilor mici (Dubrovina I.), care se educ? în casele de copii, au fost eviden?iate deregl?ri specifice în dezvoltarea sferelor intelectual? ?i motiva?ional?. Ele se manifest? prin re?inere (sau lips?) a dezvolt?rii la copii a gândirii abstracte, care cere elaborarea unui plan intern al ac?iunii, ceea ce duce la cre?terea treptat? a dificult??ilor în acumularea materialului de studii, care presupune în fiecare an cre?terea cerin?elor fa?? de capacitatea de a ac?iona pe plan intern.
Copilul, care cre?te în condi?iile institu?iilor de tip închis, în afar? de alte deficien?e, nu are format? capacitatea de a comunica. Contactele sunt superficiale, neuroziforme ?i rapide; copilul cere aten?ie ?i o refuz? în acela?i timp, trecând la agresivitate sau la îndep?rtare pasiv?.
|