|
Demonstrarea influentei negative a memorarii unui material asupra
reproducerii altui material, de acelasi fel, memorat anterior
Neli Florentina Zaharia
Universitatea Titu Maiorescu
Facultatea de Psihologie
Anul II; Grupa VIII; Semigrupa II
1. ASPECTE TEORETICE
Memoria ocupa un loc deosebit de trainic si sigur in ansamblul
psihologiei. In sistemul psihic, memoria ocupa un loc esential, evaluat de
Secenov ca "piatra unghiulara", intrucat fara memorie nu este posibila
edificarea proceselor superioare, a constiintei si personalitatii.
Este ansamblul de procese psihice prin care se acumuleaza si se
reactualizeaza selectiv experienta umana. Este o functie de conservare a
informatiilor acumulate in trecut si in acelasi timp de reflectare a
trecutului.Unele definitii insista asupra actului reflectarii experientei.
In acest caz, se pune insa accentul pe momentul terminal al proceselor de
memorie.
Global memoria este definita ca proces de intiparire, conservare si
reactualizare prin recunoastere si reproducere a informatiilor.
Memoria beneficiaza de rezultatele tuturor celorlalte procese psihice
si este implicata in toate celelalte procese. Reprezentand un "rezervor",
mereu primenit si inbogatit al vietii spirituale, memoria se alimenteaza
atat din sfera experientelor externe cat si din sfeera experientelor
launtrice.
Rostul ei este legat de conservarea fidela a tuturor experientelor si
de utilizarea operativa a acestora in cunoastere si in actiuni practice.
Fiind la baza gandirii si imaginatiei, unii ganditori au fost inclinati sa
reduca aceste ultime procese la forme active de memorie.
In genere a existat tendinta, marcata inca de la Platon si Aristotel,
de a se face o deosebire intre memoria pasiva a trupului, si memoria activa
a spiritului, intre urmele trecutului si evocarea in prezent a trecutului.
In acest sens se facea deosebirea intre mnezis si anamnezis.
Strategia definitorie a memoriei ramane insa cea a cuprinderii si
redarii exacte a unor fapte obiective sau personale, fie ca acceptam sau nu
teza despre existenta unei memorii istorice, cuprinzand evenimentele la
care au participat si altii, si teza despre o memorie a eului, despre
evenimente personale si intime.
Distinctia dintre memoria corpului si cea a spiritului a fost pusa de
catre Bergson la baza sistemului sau subiectivist.
Dupa el, orice perceptie este ambigua intrucat se dedubleaza mereu
intr-un flux care cade catre trecut si altul care se avanta catre viitor.
Integralitatea prezentului apare ca perceptie si amintire. Este ceva care
tine de trecut, dupa forma si de prezent dupa materie, dupa Bergson o
"amintire a prezentului".
Astazi |