|
UNIVERSITATE TITU MAIORESCU
FAULTATE DE PSIHOLOGIE
ZAHARIA NELI FLORENTINA
ANUL II; SERIA B.; GRUPA VIII
BIBLIOGRAFIE:
Gustave Le Bon
"Psihologia multimilor"
Editura Anima- Bucresti 1990
Serge Moscovici
"Psihologia sociala sau masina de fabricat zei"
Editura Universitatii Al. I. Cuza - Iasi 1994
Conducatorii Multimilor
In fiecare sfera sociala, de la cea mai inalta la cea mai joasa, din
clipa in care omul nu mai este izolat, el se supune imediat autoritatii
unui conducator. Majoritatea indivizilor, a celor din randul maselor mai
ales, sunt incapabili sa se conduca singuri. Conducatorul le serveste drept
calauza.
Autoritatea conducatorului este extrem de despotica, ba chiar nu
reuseste sa se impuna decat datorita acestui despotism.
Conducatorii tind azi sa inlocuiasca treptat autoritatile, in masura
in care acestea se lasa discutate si slabite. Daca din intamplare,
conducatorul dispare si nu este imediat inlocuit, multimea redevine o
colectivitate fara coeziune si incapabila de impotrivire. Nu nevoia de
libertate, ci cea de supunere domina totdeauna sufletul multimilor. Setea
lor de ascultare le face sa se supuna din instinct celui care s-a declarat
stapanul lor.
In cadrul psihologiei multimilor, seful constituie o adevarata
cvadratura a cercului. Examinand portretul conducatorului, asa cum i-l
construiesc Le Bon, Tarde sau Freud, suntem confruntati cu o senzatie
stranie. Considerat sub un anume unghi, acest portret apare ca plauzibil,
fiind conform faptelor descrise de istorie. Privit sub un alt unghi el nu
mai constituie decat o imagine a la Epinal, exagerata, caricaturala.
Reflecta mai curand prejudecatile unei epoci, decat o observare impersonala
a celei contemporane. Intradevar diversitatea liderilor este atat de mare
si corespunde unor forme de autoritate atat de variate incat este dificil
sa-i bagam in aceeasi categorie.
Exista in lumea sociala un anume fel de autoritate care ne permite sa
concepem ce inseamna in lumea psihica o dominatie exercitata mai putin in
virtutea unei puteri fizice, anonime, decat a unei influente spirituale,
personale; aceasta este autoritatea carismatica. In sens traditional,
cuvantul carisma se refera la un personaj sacru. El califica dogmele unei
religii si evoca o gratie. In zilele noastre, ca urmare a influentei
sociologului german Max Weber, aceasta gratie este recunoscuta sefilor care
fascineaza masele si devin pentru ele un obiect de adoratie. Ea este un
atribut al papei Ioan-Paul al II-lea, al carui ascendent asupra milioa |