|
Grup Scolar Industrial :"UNIREA"
[pic]
Elev: Belei Alexandru
CARACTERUL
1. Latura relational-valorica a personalitatii
In sens larg, caracterul este un mod de a fi, un asamblu de
particularitati psihoindividuale ce apar ca trasaturi ale unui "portret"
psihic global .
In sens restrans si specific, caracterul reuneste insusiri sau
particularitati privind relatiile pe carele intretine subiectul cu lumea si
valorile dupa care el se conduce.
In sistemul de personalitate, caracterul reprezinta latura
relationala si valorica, este in principal un ansamblu de atitudini-valori.
In timp ce temperamentul este neutral, gdin punct de vedere al
continutului, sociomoral, al semnificatiei umaniste, caracterul se
defineste, in principal, prin valorile dupa care subiectul se calauzeste,
prin raporturile pe care le intretine cu lumea si cu propria fiinta.
Caracterul este o formatiune superioara la structurarea caruia
contribuie trebuintele umane, motivele, sentimentele superioare,
convingerile morale, aspiratiile si idealul, in ultima instanta, conceptia
despre lume si viata.
Intre caracer si aptitudini distinctia este mai pregnanta. In timp ce
aptitudinea, ca sistem operational eficient, se investeste in activitate si
se apreciaza dupa rezultatele obtinute, trasaturile de caracter constau din
modul de raportare la diversele laturi ale realitatii inclusiv activitatea
proprie. Poate exita deci o discordanta intre sensurile nivelurile
atitudinale ( caracteriale) si aptitudninile, dupa cum poate sa se constate
partial denivelari si discordante sau o dezvoltare superioara si
concordanta a ambelor formatiuni.
2. Componentele de baza ale caracterului : atitudinea stabilita si
trasatura volitiva
Insusirea caracteriala reprezinta o pozitie a subiectului fata de
cele din jur, un mod de a se raporta la evenimentele existentei sale in
lume. In stiintele umaniste, aceste modalitati de raportare care pornesc
de la subiect, il exprima pe el si se traduc prin comportamente, poarta
numele de atitudini.
La nivelul caracterului ne intereseaza nu atitudinile circumstantiale
si variabile, ci acelea care sunt stabile si generalizate, fiind proprii
subiectului in cauza, intemeindu-se pe convingeri puternice.
Definim atitudinea ca o modalitate de raportare la o clasa generala
de obiecte sau fenomene si prin care subiectul se orienteaza selectiv si se
autoregleaza preferential.
|Sistemul intaririlor |
|sociale |
|(aprobare-dezaprobare)|
|Fluxul |
|evenimentel|
|or care |
|determina |
|formarea si|
|exprimarea |
|atitudinilo|
|r |
|Intrepretarea|
| |
|evaluare |
|alegere |
|(optiuni) |
|Orientare |
|Directionar|
|e |
|Exteriorizar|
|e |
|in opinie |
| |
|sau actiune |
| |