|
Autismul - incapacitate de interrelationare
Constiinta reprezinta capacitatea de a produce judecati asupra
intentiilor si actelor noastre. Constiinta este intuitia pe care o are
spiritul despre perceptiile si actele sale. Constiinta este
"intentionalitate", adica este indreptata spre ceva din afara mea.
Interpretarea este competenta care le permite primatelor sa atribuie
atitudini, intentii, sentimente mintiilor[1]. "Citirea" altor mintii este
de fapt empatizarea.
A fi empatic inseamna a percepe cu acuratete cadrul intern de referinta
al altuia, cu toate componentele sale emotionale si semnificatiile care-i
apartin "ca si cum" cealalta persoana, dar fara a pierde conditia de "ca si
cum"[2]. Te poti transpune cu ajutorul imaginatiei in gandirea celuilalt,
in trairea lui si in modul de a actiona[3].
Empatia poate fi definita din punct de vedere psihanalitic ca un proces
la unei identificari scurte prin care, cu o fantezie constienta sau
neconstienta, cineva s-ar contopi pe sine cu o alta persoana pentru ca sa
inteleaga si sa impartaseasca sentimentele si atitudinile altuia[4].
In mod normal oamenii empatizeaza unii cu ceilalti. Isi inteleg
trairile, gandirea, modul de actiune unii altora. Dar exista si fiinte care
nu pot empatiza, care nu dispun de un organ mental[5]. Acesti oameni se
numesc autisti. Ei nu pot comunica. Prin urmare nu se pot integra in
societate. Daca nu pot lega prietenii pentru ca nu pot fi capabili sa
empatizeze sau sa interpreteze reactiile, atitudinile celorlalti atunci se
pune intrebarea daca devin anxiosi, daca traiesc sentimente de insingurare,
de alienare, de angoasa.
Comunicarea este esenta sociabilitatii. Ea reprezinta actul prin care
oamenii si alte vietiutoare isi fac cunoscute existenta, intentiile, dau
stiri, informeaza, schimba mesaje transmitand intr-un sens sau mai multe
sensuri in scopul convietuirii si uneori doar informarii.
Autistii nu sunt parte integranta a societatii. Dificultatea lor de
intelegere a celorlalte minti |