|
Atributele psihosociale ale personalitatii: statutul si rolul persoanei
Analiza psihofiziologica a persoanei trebuie completata printr-o
analiza psihosociala, ce arata cum diferitele forme sociologice (mijloacele
comunicatiei de masa, actiunea ideologiei si a culturii) sunt mediate de
orientarile, etaloanele si stereotipiile persoanei si cum o serie de
fenomene psihosociale (imitatia, sugestia, conformismul, etc.) actioneaza
asupra fenomenelor sociale.
Analiza psihosociala merge si structural, in profunzimea persoanei, dar
ea da prioritate punctului de vedere situational asupra persoanei, analizei
concrete a naturii relatiilor dintre situatie si persoana.
Ea pune accentul pe motivatii, obisnuinte, atitudini, pe maniera in
care omul se situeaza in raport cu anumite valori sociale: receptiv,
plictisit, interesat, activ, indiferent, etc.
Aceste aspecte de dinamica comportamentala, generate de relatia dintre
persoana si situatie, isi gasesc expresia in 2 categorii corelative de baza
ale psihologiei sociale: statutul si rolul persoanei.
1. Notiunea de statut
Statutul exprima faptul ca, in cadrul grupurilor si colectivitatilor,
comportamentele persoanelor se diferentiaza potrivit pozitiilor, functiilor
si locurilor pe care le ocupa acestea in cadrul anumitor structuri si
situatii sociale.
W. James vorbea de eul social al omului - de fapt, statutul sau - care
consta in consideratia pe care el o obtine in mediul sau si tot el spunea
ca un om are atatea euri sociale cati indivizi exista care il cunosc si isi
fac despre el o idee sau o opinie anumita.
Statutul consta intr-o colectie de reguli si obligatii care sunt
desemnate, de obicei, prin termenii de ,,mama", ,,invatator", ,,medic" etc.
(G. Lindzey). El exprima o pozitie de baza a persoanei in structura
sociala, pozitie care poate fi raportata la un rang mai inalt sau mai
coborat.
J. Stoetzel defineste statutul ca fiind un ansamblu de comportamente la
care cineva se poate astepta in mod legitim din partea altora.
Linton defineste statutul ca fiind locul pe care il ocupa, intr-un
anumit sistem, un anumit individ, intr-un anumit moment.
Termenul de pozitie, spune autorul, a fost folosit de alti cercetatori
ai structurii sociale intr-un sens foarte apropiat, dar fara a recunoaste
clar factorul temporal, sau existenta unor sisteme simultane de organizare
in cadrul societatii.
Statutul a fost multa vreme folosit cu referire la pozitia unui individ
in sistemul de prestigiu al societatii sale.
In sensul actual, notiunea cuprinde si pozitia individului in fiecare
dintre celelalte sisteme.
P. Golu:
D.p.d.v. psihosocial, grupul social se prezinta ca un ansamblu de
statute (pozitii) pe care le detine in sanul lui indivizii care il compun.
Fiecare individ ocupa in orice societate, cel putin o pozitie. In
acelasi timp, nimeni nu ocupa toate pozitiile |