|
Atentia si patologia ei
Renumitul psiholog francez Theodule Ribot fundamenteaza si justifica faptul
ca exista doua tipuri de atentie, cu totul distincte: una spontana,
naturala, cealalta voluntara, artificiala. Cea dintai forma , neglijata de
majoritatea psihologilor, este forma naturala, primitiva, veritabila a
atentiei. Cea de-a doua este un rezultat al educatiei, al antrenamentului.
Th. Ribot sustine ca atentia spontana este singura care exista atat timp
cat educatia nu intra in actiune. Atentia este un dar al naturii,
repartizata inegal de la un individ la altul. Puternica sau slaba, are
drept cauza starile afective. Omul, ca animal, nu da atentie in mod spontan
decat lucrurilor care il intereseaza, il ating, ii produc o stare placuta,
neplacuta ori mixta. Natura atentiei spontane la o persoana releva
caracterul acesteia sau cel putin tendintele sale fundamentale. Ne arata
daca avem de-a face cu un spirit frivol, banal, marginit, deschis, profund.
Ribot da exemplul unei portarese care in mod spontan da atentie barfelor;
pictorul este atras de un frumos rasarit de soare; geologlui ii atrag
atentia niste roci in care omul obisnuit nu vede decat niste pietre.
Daca atentia are drept cauza starile afective - fapt incontestabil dovedit
- iar aceste stari au la randul lor drept cauze tendinte, trebuinte,
apetituri, atunci, atentia tine de ceea ce este mai profund in individ :
instinctul de conservare. Posibilitatea de a fi atent a fost si este un
avantaj de prim ordin in lupta pentru viata.
Atentia voluntara sau artificiala este un produs al trebuintei, aparut
odata cu progresul civilizatiei, artei, al educatiei, al antrenamentului.
Este grefata pe atentia spontana si isi gaseste in ea conditiile de
existenta. Atentia voluntara s-a nascut sub presiunea trebuintei si odata
cu progresul inteligentei. Ea este un aparat de perfectionare si un produs
al civilizatiei. De indata ce omul a fost capabil sa se consacre unei munci
lipsite de atratie imediata, dar acceptata ca mijloc de viata, in lume si-a
facut aparitia atentia voluntara. Ea s-a nascut deci din necesitatea si
educatia pe care o dau lucrurile.
Starile morbide ale atentiei
Limbajul curent opune atentia starii de "distractie". Numim
"distrati"oamenii a caror inteligenta este incapabila sa se fixeze intr-un
mod cat de cat stabil, oameni care trec fara incetare de la o idee la alta,
care sunt la cheremul schimbarilor celor mai fugitive ale dispozitiei lor
sau ale evenimentelor cele mai insignifiante din ambianta. Este o stare
perpetua de mobilitate si imprastiere, aflata la antipodul atentiei.
Termenul de "distractie" se aplica insa si unor cazuri cu totul diferite.
Oamenii absorbiti de o idee sunt distrasi. Par incapabili de atentie tocmai
pentru ca sunt extrem de atenti. Exista exemple de savanti celebri prin
distractia lor. Cazurile patologice ale atentiei se indreapta in doua
directii: hipertrofia atentiei - predominarea absoluta a unei stari sau a
unui grup de stari, care devine stabila, nepu |