|
Ralierea la adev?r nu este întotdeauna facil? sau urm?rit? în mod pragmatic. Sunt destule cazuri în care omul se ad?poste?te (de lucruri, de al?ii sau de sine) sub faldurile expresiei ticluite. Constatând c? „inven?ia” îi asigur? confort, siguran?? ?i succes, individul persevereaz? în acest sens, reiterând sau perfec?ionând formula de ascundere, de inducere în eroare, de for?are a z?gazurilor imaginare.
Hulit? de unii, negat? de al?ii, invocat? în împrejur?ri dintre cele mai felurite, minciuna are o prezen?? ubicu?. Minciuna este o „figur?” a ra?ionalit??ii desf??urat? în vederea înfrunt?rii unei dificult??ii ?i în perspectiva rezolv?rii ei spre beneficiul agentului ce o propag?. Minciuna este întotdeauna motivat?, supradeterminat? de dorin?e, de interese.
Minciuna are o coloratur? instrumental?. Ea este o cale de împlinire facil? a scopului. Se minte la tot pasul din motive dintre cele mai diferite: din dorin?a de a ataca pe cineva, pentru disculpare, pentru punerea în valoare, pentru ascunderea timidit??ii, din nevoia de protec?ie, pentru a face pl?cere, de a ascunde un adev?r dureros, pentru a ap?ra pe cineva ori pe noi, pentru a rezista presiunilor ?i normelor comunit??ii. Min?im pentru ca s? rezist?m. Îi min?im pe al?ii ?i ne min?im pe noi în?ine.
Ne autoiluzion?m c? nu am gre?it, c? suntem buni, drep?i ?i frumo?i, c? suntem sau nu suntem în pericol, c? iubim ?i/sau nu suntem iubi?i îndeajuns. Min?im în mod con?tient ?i, câteodat?, incon?tient. Min?im din interes sau minim din interes sau minim nemotivat. Min?im candid, cu v?dit? senin?tate ?i inocen??, min?im voit, cu sârg, cu neru?inare. Min?im vinova?i sau nevinova?i. Min?im pe fa?? sau pe ascuns. Min?im prin exagerare, ad?ugare, inventare, dar min?im ?i prin diminuare, omisiune, t?cere.
Min?im falsificând sau min?im …adeverind.
Minciuna constituie un act psihic complex, cu rezonan?e socio-culturale, ce vizeaz? mai multe straturi existen?iale: ontologice, gnoseologice, retorice, axiologice, antropologice, culturologice, sociologice. Ea este o form? de administrare eficient? a fic?iunii, de plonjare motivat? în ireal, de îndep?rtare prin limbaj sau gestic? de la cea ce îndeob?te este recunoscut ca existent, ca adev?rat, ca valoare. Ca modalitate de abatere de la ceea ce este , minciuna d? seama de faptul c? distan?a dintre real ?i ireal este reglabil? prin mecanisme semiotice, c? nu întotdeauna este urm?rit? coresponden?a dintre ceea ce se afirm? ?i st?rile de fapt (?i c?, în anumite circumstan?e, acest lucru este chiar contraindicat!), c? instrumentele limbajelor verbale sau paraverbale sunt excelente mijloace de a tri?a, de a ascunde, de a n?scoci. Minciuna este o achizi?ie cultural? ce se rafineaz? pe m?sur? ce subiectul dobânde?te o anumit? experien?? praxiologic?, ajunge la o anumit? performan?? cognitiv?, ?tie s? selecteze ?i s? ierarhizeze, dispune de o anumit? performan?? discursiv?, este integrat în comunitate ?i are anumite interese. Nu min?i doar de dragul de a min?i.
Mincinosul este un om bine situat. Discursul contrafactual presupune unele premise: structurarea unui scop, redat sub forma unui material imaginar, posibilitatea de exprimare în contrasens cu scopul urm?rit, capacitatea unui subiect de a alege între mai multe op?iuni favorabile. Actul de a min?i presupune:
• anumit? capacitate proiectiv?, idea?ional?, care s? treac? dincolo de prezent (în general, mincinosul este un ins nemul?umit)
• cunoa?terea adev?rului, dar, aten?ie!, ?i ab?inerea de a-l spune, de a te da de gol
• fructificarea efectiv? a avantajului de a ?ti mai mult decât alt subiect, de a fi cu un pas înaintea lui
Editarea unei minciuni presupune o maturitate a con?tiin?ei, o gândire de tip simbolic, o decentrare ?i dedublare subiectiv?, o dezvoltare minimal? a limbajului. Cele mai dese minciuni ale fiin?ei umane sunt antrenate prin limbaj, întrucât acestea sunt cele mai economicoase. Este mai u?or s? ascunzi sau s? te ascunzi în spatele cuvintelor. Te tr?dezi mult mai u?or prin mimic? sau gestic?. Mâinile sau fa?a noastr? sunt mai sincere, mai transparente
|