|
Anxietatea este o permanen?? a modului de fiin?are uman,existând în spa?iul dialogului dintre sine ?i eu, fiind incitat? de contactul de orice fel între eu ?i lume.Este la temeiul oric?rei puneri în act a omului, la temeiul oric?rei tr?iri, iar tr?irea aceasta vine la rândul ei s? o întemeieze.Ambiguitatea anxiet??ii ,ca atitudine primar? ,în prim? instan?? autosuficient?se r?sfrânge asupra individului uman ,modelându-l ambiguu.Prin lipsa de obiect concret, ea devine o stare de nenumit,suportat?, totodat? intim? ?i str?in? individului,creând ?i distrugând.
Existen?ialismul este cel care reveleaz? anxietatea ?i este în stare s? o asume, descoperindu-I rela?ia esen?ial? cu existen?a. Existen?a (lat. Ex-în afar?, sistere-a sta) este faptul de a ap?rea ?i de a se manifesta în afar?,a te confrunta cu faptul prezen?ei ?i particip?rii la o lume schimb?toare ?i poten?ial primejdioas?. Condi?ia individului concret este una de anxietate , rezultat? din în?elegerea inevitabilei sale libert??i de opta între posibilit??i, din necunoa?terea viitorului, din apropierea mor?ii, din finitudinea unei existen?e care a fost precedat? de neant.
Anxietatea d? na?tere deopotriv? îndoielii ?i disper?rii,consider? Kierkegaard,îns? drumul spre absolut este cel ce se confund? adesea cu disperarea anxiet??ii,disperare pentru infinit, preschimbându-se într-un final în devorare a finitudinilor,descoperire a arbitrariului din ele.
Discursul lui Kierkegaard despre anxietate se desf??oar? pe fundalul unei etici cre?tine, suportând conexiuni multiple cu dogmatica, numit? de filosoful danez a doua etic? (spre deosebire de etica necre?tin?, prima , caracterizabil? prin refuzul p?catului ?i conexiunea cu metafizica). Idealitatea acestei etici const? în con?tiin?a penetrant? a realit??ii, iar a-?i p?stra idealitatea chiar ocupându-se de relevarea p?catului implic? o dificultate deosebit? a problemelor etice. Noua etic? presupune p?catul str?mo?esc, prin care explic? p?catul însu?i ?i plaseaz? identitatea drept obiectiv, într-o mi?care de jos în sus; cuprinde, în anvergura ei, realitatea p?catului
|