|
Afectivitatea
Afectivitatea este proprietatea individului de a simtii
emotii si sentimente; ansamblul proceselor,stariilor si relatiilor
emotionalesau afective.
In oricare fenomen emotioanlse disting modificari organice si
vegetative secundare, comportamente motorii afective, tratari
subiective de un anumit grad de complexitate si avind o anumita
semnificatie pentru persoana care le incearca. O prima problema a
psihologiei emotiilor este aceea a relatiei dintre componentele
vagetative si motorii pe o parte si comportamentele psihice,
subiective pe de alta. Unii au socotit ca modificarile corporale sunt
cauzate de trairea subiectiva (J.F. Herbart). Altii, ca trairea
subiectiva este efectul modificarilor corporale (W. James si K. Lange)
. Ambele interpretari s-au dovedit insa a fi unilaterale si
inguste. Unilaterale, Pentru ca intre cele doua serii de componente
este unitate, interactiune sincronica, trairea subiectiva avind la
baza mecanisme neurosomatice fara de care ea nu poate sa apare si sa
se exprime, sa se comunice. Inguste, pentru ca problema principala nu
este aceea a corelatiei dintre corporal si psihic ci a interactiunii
dintre subiect ca om, in plentitudinea tuturor insusiriilor sale si
mediul natural si social. Vibratia, pulsatia, angajarea prin
mobilizare, energizare si directionare, cu un cuvint, emotiile nu se
explica prin faptul ca "inima bate accelerat", "ochii stralucesc". De
regula, emotiile pornesc, sunt declansate prin fapte cognitive-
exceptiile facind doar dispozitiile organice- dar nu sunt reductibile
la acte de cunoastere pentru ca diversi subiectireactioneaza emotional
doferit la aceleasi imagini sau idei. Explicatia
variabilitatiisubiective a proceselorafective nu tine deci de
organizarea cognitiva a subiectilor, ci de organizarea lor
motivationala.
Emotiile apar ca desfasurari active ale motivelor in raport cu o
situatie pe cind motivele ar putea fi caracterizarte ca un fel de
"concentrate" sau "condensari" emotionale. Dupa V. Pavelcu, daca
motivele se exprima in emotii, ele sa si formeaza si dezvolta prin
trairi emotionale. Emotiile depind de semnificatia pe care o au pentru
subiect evenimentele ce se produc in ambianta si in propriul organism.
Procesele emotionale se dezvolta si in legatura cu amintiri sau
circumstante imaginare. Reactiile, tensiunile si desfasurarile
emotionale sunt efectul confruntarii dintre cerintele subiectului si
datele reale sau prezumtive ale vietii lui intr-un anumit cadru
obiectiv. Daca cerintele interne -trebuinte si motive- sunt
satisfacute efectul emotional emotional este pozitiv implicand
placere, satisfactie aprobare, entuziasm. In zituatia contrazicerii
cerintelor a insatisfacerii lor, intervine neplacerea, nemultumirea,
dezaprobarea, necazul, indignarea.
Faptul corespondentei sa discordantei de diferite grade
intre cerintele subiective si anumite conditii determina polarizarea
proceselor afective. Totusi, in starile si comportament |