|
Înainte de a încerca s? definim, în limbaj psihologic, modul în care misticul leap?d? c?tu?ele sim?urilor ?i î?i începe c?l?toria spre cas?, ar fi bine s? examin?m mecanismul aflat la dispozi?ia sinelui normal, con?tient; creatura sau partea creaturii pe care o recunoa?tem ca „noi în?ine”. Psihologii de odinioar? obi?nuiau s? spun? c? mesajele din lumea exterioar? trezesc în acest sine trei forme principale de activitate. (1) Ele stârnesc mi?c?ri de atrac?ie sau de repulsie, de dorin?? sau de aversiune, care variaz? în intensitate de la poftele semicon?tiente ale copilului fl?mând pân? la pasiunile îndr?gostitului, ale artistului sau fanaticului. (2) Ele stimuleaz? un tip de proces digestiv, prin care sinele îmbin? ?i adast? asupra materialului cu care este confruntat, absorbind în final un anumit num?r de concepte ob?inute ?i integrându-le lui sau lumii lui. (3) Mi?c?rile dorin?ei, sau ac?iunea ra?iunii, sau ambele, în combina?ii variabile, trezesc în sine o hot?râre prin care obiectul percep?iei ?i conceptul au ca rezultat ac?iunea —corporal?, mental? sau spiritual?. De aici, principalele aspecte ale sinelui au fost clasificate ca emo?ie, ‘intelect ?i voin??; iar temperamentul individual a fost considerat emo?ional, intelectual sau voli?ional, în func?ie de acela dintre cele trei elemente - emo?ia, intelectul sau voin?a care ?i-a asumat rolul predominant. |