|
Coserea Andrei
Unitati de lungime
Cugetarea "Este o masura in toate" (Est modus in rebus)
are o vechime de mii de ani, apartine unui anonim si are totusi un caracter
de actualitate.
In procesul cunoasterii, omul a avut nevoie de masurari si
implicit de unitati de masurare pentru a efectua masurarile, el fiind
singurul purtator constient al principalelor unitati de masura utilizate
astazi: metrul (inaltimea), kilogramul (masa) si secunda (puls).
In secolul XVI, "palma" era definita ca fiind distanta dintre capatul
degetului mare si capatul degetului mic, la deschiderea maxima. In Moldova
palma avea 0,279 m, in Muntenia 0,245 m, iar "palma domneasca" avea 0,275
m.
Cotul era definit ca fiind distanta dintre cot si varful degetului
mijlociu. In Moldova cotul avea 0,637 m, in Muntenia 0,677 m. In secolul
XVIII in Franta cotul avea 0,677 m la Metz, 1,188 m la Paris si 1,432 m la
Laval.
Cel mai vechi etalon de lungime cunoscut, a provenit din
vechiul leagan de civilizatie al Mesopotamiei in perioada cand se elabora
"Epopeea lui Ghilgames" (sec. XXI i.e.n.). El era reprezentat de piciorul
statuii printului Gudea din Lagos (in prezent se afla la Muzeul Luvru) care
avea lungimea de 26,45 cm si era impartit in 16 toli. In jurul anului 1050
i.e.n. ca o dovada a cresterii importantei exactitatii masurarilor a aparut
"Cotul lui Nipur" materializat printr-o vergea de cupru de 110,35 cm
impartita in 4 picioare, la randul lor impartite in 16 toli.
La jumatatea mileniului I i.e.n. egiptenii au introdus
cotul faraonului Amenhotep I cu lungimea de 52,35 cm divizat in 28 degete.
Nivelul apei Nilului se masura prin intermediul unor franghii cu noduri.
Thales din Milet (circa 624-546 i.e.n.) a introdus ca unitate de masura
stadia = 188 m. El a masurat distanta dintre navele aflate in largul marii
si a calculat inaltimea piramidelor egiptene masurand lungimea umbrelor
acestora. Romanii au preluat de la greci unitatile de masura si au realizat
etaloane din piatra ce erau pastrate in Capitoliu. In secolul II le-au
impus si in Dacia. In China secolului II exista ca unitate de masura
"degetul"; nu se cunoaste echivalentul actual al degetului chinezesc.
Inscriptionarea pe un cilindru metalic pastrat la Beijing din timpul
domniei lui Wang Mong conduce la o valoare a lui "pi" de 3,1547.
In anul 789 apare ideea unificarii sistemelor de unitati de
masura. Edictul dat la Aix la Chappele de Imparatul Carol cel Mare (768-
814) se refera la unitatile ponderale si monetare pe teritoriul Frantei. Cu
aceasta ocazie a fost introdusa ca unitate de lungime "piciorul regelui".
In anul 1215 Magna Carta stabileste in Anglia un sistem de masuri si
greutati. Faimosul "inch" este fixat in anul 1324 printr-o ordonanta a
regelui Eduard al II-lea (1284-1327) la trei boabe de orz uscat. Piciorul
este fixat la 20 inch.
|