|
Aproape un secol ne desparte de timpurile de când geniul Poincaré uimea cu spectrul s?u larg al gândului ?tiin?ific întreaga elit? a contemporanilor s?i. Numele lui Poincaré se afl? al?turi de Newton ?i Arhimede, fiind un pisc enorm în lantul ra?iunii ?i gândirii umane. Istoricul american E. Bell l-a numit ca "ultimul universalist". Ultimul, deoarece Poincaré împreun? cu Hilbert au încheiat lan?ul marilor matematicieni cu titlul de universali?ti. În timp de 30 ani de lucru continuu Poincaré a l?sat lucr?ri fundamentale practic în toate ramurile matematicii, ceea ce l-a facut lider recunoscut de contemporanii s?i.
"Autoritatea Nr.1 a timpului" – a?a îl numeau colegii, s-a n?scut la 29 aprilie 1854 în ora?ul Nancy (Lorraine, Fran?a). Tat?l s?u Leon Poincaré la vârsta de 26 ani îmbina cu succes profesia de medic, farmacist ?i lector la facultatea de medicin?. Madam Poincaré se ocupa cu casa ?i educa?ia fiului Henri ?i fiicei Alina. P?rin?ii ?i rudele apropiate au observat în micul Henri o distrac?ie neobi?nuit?, ceea ce îi îngrijora foarte mult. Aceast? calitate l-a înso?it pe parcursul vie?ii, datorit? c?rui fapt au fost povestite multe legende. Îns? nimeni nu presupunea, c? distrac?ia lui Henri este nu altceva decât o dovada a calita?ii înn?scute de a se izola de realitatea înconjur?toare.
Îmboln?vindu-se de difterite Henri a stat la pat câteva luni, dar drept urmare a acesteia a fost paralizarea picoarelor ?i a mu?chilor laringiali. Henri a fost ?intit la pat cu amprenta t?cerii pe buze. Puterile foarte greu se întorceau la organismul sl?bit. Paralizia picioarelor s-a tratat mai repede, dar treceau lunile, iar micul Henri nu spunea nici un cuvânt. Aceasta l-a f?cut s? devin? foarte atent la sunetele lumii înconjur?toare. Auzul a devenit unica sursa de leg?tura cu lumea exterioar?. Deja peste mai multi ani, psihologii au determinat la renumitul înv??at o proprietate foarte rar?, ?i anume asimilarea colorat? a sunetelor, în rezultatul careia fiecare vocal? se asocia cu o culoare. Aceast? calitate l-a înso?it pe Henri Poincaré pe parcursul întregii vie?i.
Spre fericire, cu timpul Henri a început sa vorbeasc?, îns? s-a schimbat atât fizic cât ?i moral, devenind foarte timid. P?rin?ii au luat decizia de a-i face studiile în condi?ii casnice cu profesorul Alphonse Guyntzelin – om foarte înv??at ?i erudit, pedagog înn?scut. Lec?ie dup? lec?ie procesul de înv???mânt trecea într-un mod foarte interesant. Biologia, geografia, istoria, gramatica se asimilau de c?tre Henri atât de u?or încât nici nu ap?rea necesitatea de a nota în caiet. Profesorul s-a mirat foarte mult de capacitatea elevului de a face calcule în minte. Astfel Henri foarte rar avea necesitatea de a scrie. Unui observator str?in i s-ar p?rea c? înv???torul pur ?i simplu st? de vorb? cu elevul despre multe ?i m?runte. Memoria auditiv? a lui Henri, excelent? de la natur? a devenit ?i mai fin? dup? aceste lec?ii, îns? au servit dezvolt?rii neglij?rii scrisului. Aceast? calitate n-au mai putut s-o corecteze anii de studii.
Pregatirea bun? de acas? i-a permis lui Henri la vârsta de opt ani ?i jumate s? între în clasa a noua de liceu (num?rarea claselor se efectua invers: a zecea – cea mai mic?, întâia – cea mai mare). F?când studiile, profesorii ramâneau foarte încânta?i de intelectul b?iatului. Compunerea scris? la sfâr?itul anului de înv???mânt profesorul a numit-o drept
|