|
“Matematica superioar?, desigur înseamn? pur ?i simplu acele ramuri ale acestei ?tiin?e care nu au g?sit înc? un câmp larg de aplicare ?i deci nu au ie?it din absurditate” spunea Thorton Fry în 1941.
În urm? cu 20-30 de ani existau unele domenii ale matematicii care p?reau intangibile la presiunea unor necesit??i practice; în acela?i timp ramuri ale matematicii ca teoria probabilit??ilor, statistica matematic? n?scute efectiv din practic? au devenit foarte teoretizate. Al?turi de matematica superioar? exist? un important corp de cuno?tin?e ce formeaz? matematica elementar? în care ecua?iile algebrice ocup? un loc însemnat.
Ecua?iile algebrice cu o singur? necunoscut? de tipul:
(1)
cu , (întregi), , reprezint? ast?zi un domeniu relativ cunoscut cu aplica?ii în ?tiin?? ?i tehnic?.
De-a lungul timpului s-a constatat o adev?rat? “goan? dup? radicali” c?utându-se diferite formule cu radicali pentru rezolvarea ecua?iilor de tipul (1). Ele ap?reau în diverse probleme de geometrie, mecanic?, astronomie.
În papirusul Rhind al scribului Ahmes din anul 2000 î.c. p?strat la British Museum din Londra ?i în papirusul din anul 2200 î.c. p?strat la Muzeul Artelor din Moscova exist? printre cele 110 probleme de matematic? ?i unele care conduc la ecua?ii de gradul I.
De exemplu: în papirusul lui Rhind apare urm?toarea ecua?ie: .
Babilonienii au acordat o mai mare aten?ie ecua?iilor. Ei aproximau destul de bine r?d?cina p?trat? din diferite numere.
De exemplu: , .
?i întocmiser? diverse tabele care îi ajutau la rezolvarea unor ecua?ii de diferite ordine. De exemplu una din probleme conducea la ecua?ia: cu solu?ia: .
|