|
Euclid
- GEOMETRIA PLANA
- PROPORTIILE
- ARITMETICA
- IRATIONALELE
- SPATIUL
- CORPURILE PLATONICE
- LUCRARILE MINORE SAU PIERDUTE
O traditie perpetuata fara intrerupere timp de patru secole pretinde ca
primul matematician al epocii elenistice, Euclid, ar fi trait la inceputul
secolului al III-lea. Nu exista insa nici un document autentic care sa
sprijine aceasta parere general acceptata. Intr-adevar, prima referire
explicita la Euclid apare abia intr-o prefata a lui Apollonios.
In general vorbind, nu avem nici o dificultate in a face din Euclid un
precursor al lui Arhimede. Cu toate acestea, unele pasaje din opera
siracuzanului ne fac sa ne intrebam daca nu cumva Euclid a fost fie unul
din precursorii imediati ai lui Arhimede, fie chiar unul dintre
contemporanii acestuia.
In orice caz, studiul matematicilor epocii alexandrine trebuie sa inceapa
cu opera lui Euclid.
GEOMETRIA PLANA. Acest ansambul foarte impunator cuprinde, in primul rand,
Elementele, opera fundamentala in 13 carti, care a dominat matematica
elementara pana in secolul trecut.
Elementele pot fi subdivizate in cinci parti. Primele patru carti sunt
consacrate geometriei plane, si anume, exclusiv studiului figurilor
poligonale si circulare. In ele nu se face uz de notiunea de asemanare.
Aceasta notiune este studiata in partea a doua, formata din Cartea a V-a,
care trateaza, pe plan abstract, rapoartele si proportiile, si din Cartea
a VI-a, care este o aplicare a cartii anterioare la geometria plana.
Teoria numerelor intregi face obiectul partii a treia care cuprinde
Cartile VII, VIII si IX. Cartea a X-a, cea mai extinsa dintre toate, este
consacrata celor mai simple numere irationale algebrice. Partea a cincea
si ultima trateaza geometria in spatiu si cuprinde Cartile XI, XII si
XIII.
La inceputul Cartii I, Euclid plaseaza definitiile, cinci "cerinte" sau
postulate si "notiunile comune" in numar variabil in diferitele editii,
dintre care cel mult cinci sunt considerate autentice. Dintre postulate,
cel mai celebru este ultimul:
"Daca o dreapta taind doua drepte formeaza unghiurile interne si de
aceeasi parte mai mici decat doua unghiuri drepte, cele doua drepte
prelungite la infinit se vor intalni in partea in care se afla unghiurile
mai mici decat doua unghiuri drepte."
Acesta este celebrul postulat al lui Euclid pe care, in zilele noastre,
preferam sa-l enuntam in forma pe care i-a dat-o J. Playfair, in secolul
al XVIII-lea: "Printr-un punct al planului nu se poate duce decat o
singura paralela la o dreapta data". In secolul al III-lea i.e.n., el
constituia conditia necesara pentru aplicarea rationamentului matematic in
geometrie si a ramas ca atare pana in secolul al XVIII-lea e.n. Astazi
stim ca sunt posibile multe geometrii elementare, insa pentru a formula si
deci utiliza geometrii neeuclidiene trebuie sa poata fi folosite functiile
circulare si functiile exponentiale. Grecii, care nu aveau la dispozitie
decat algebra bab |