|
"Muntele care se ascunde privirilor" nu se vrea o formulare metaforică, ci o realitate a cărei acceptare si întelegere îl ancorează într-un spatiu geografic determinat în contextul unor legi fizice. Este vorba de Muntele Gugu (2.291 m) din Masivul Tarcu-Godeanu, semn de hotar, convergent, pentru cele trei provincii istorice: Banatul, Ardealul si Oltenia, care constituiau arealul spiritualitătii si politicului geto-dacilor, dar si a ceea ce avea să fie Dacia Felix, după cucerirea de catre imperiu. Personajul Zalmoxis (denumire dată de Herodot (484-425 î.e.n.) în "Istorii") sau Zamolxis (după Strabon (63 î.e.n.-19 e.n.) în "Geografia") pare a se regăsi sub această denumire de-a lungul secolelor în formele de manifestare spirituală la geto-daci, precum si la traci, cu un specific aparte pentru teritoriile nord-dunărene, prin personaje cu rol de mari preoti, care s-au identificat cu zeul suprem al cărui nume l-au împrumutat. Herodot, părintele istoriei, îl plasează pe unul din acesti Zalmoxis ca si contemporan cu Pitagora, iar pentru a-i da o dimensiune perenă, adaugă: "...mi se pare, însă, că el a trăit cu multi ani înainte de Pitagora"(Istorii. IV.96). Personajul Zalmoxis, contemporan cu Pitagora, era considerat un reformator, pentru că el, prin învătăturile pe care le propovăduia, a adus "zalmoxianismul " mai aproape de puterea de întelegere a poporului, popor care l-a cinstit ca pe unul "vrednic de domnie", adică de a conduce, a sfătui. În baza afirmatiilor lui Herodot cu privire la Zalmoxis, despre care spune - legat de natura lui umană- că "fiind doar un muritor, a fost rob, în Samos, robul lui Pitagora", se pot formula câteva idei: - Cunoscând că Pitagora (cca 580 - 500 î.e.n.) a făcut călătorii de studii în Iudeea, Persia, Fenicia, Egipt, apoi Sparta si Creta, se pare că l-ar fi întâlnit pe acel epopt în zalmoxianism în călătoria din Egipt, unde, conform lui Strabon, deprinsese cunostinte astronomice de la initiatii (preotii) de acolo. Este posibil ca Pitagora si epoptul în zalmoxianism, care va deveni un Zamolxis, să se fi apropiat ca dascăl-învătăcel si nu neapărat ca stăpân-sclav. Trebuie subliniat că si la epoptii în zalmoxianism călătoriile de studii erau relativ curente, dacă se au în vedere cele scrise de Lucian de Samosata în "Scitul sau oaspetele", unde este vorba de Toxaris - figură legendară- care a vizitat Atena în vremea lui Solon (sec VII î.e.n.), cu mult înaintea lui Anacharsis. - Initierea va fi durat până la anul 531 î.e.n., când Pitagora emigrează în Italia meridională, la
|