|
La Atena ziua începe, ca ?i în natur?, odat? cu rev?rsatul zorilor. Atenianului nu-i pl?cea trând?via. Bogat sau s?rac, el se scula îndat? ce se lumina de ziu?. Altfel nici nu era cu putin??. Via?a Atenei era astfel rânduit?, încât cel care ?i ar fi permis s? mai stea în pat în primele ore ale dimine?ii nu ar fi mai g?sit pe nimeni acas?. Când Hippocrates a vrut s? treac? pe la Socrate acas? ca s? îl ia cu el la o vizit? la Protagoras, venit în Atena, el s-a dus la Socrate înainte de r?s?ritul soarelui ?i dup? cum spune Platon, „a stârnit mare zarv? în cas? b?tând în u?? cu b??ul”. Socrate dormea lini?tit. Hippocrates a vrut s?-l trezeasc? pe Socrate ?i s? mearg? în vizit? dar acesta a ripostat spunând c? vor merge când va r?s?ri soarele. Când au pornit la drum au g?sit casa plin? de oaspe?i.
A?adar atenianul î?i efectua vizitele în zorii zilei.
Toaleta matinal? a atenienilor nu era prea complicat?. Ei se m?rgineau se spele pe fa?? ?i pe mâini dup? care se îmbr?cau ?i ie?eau pe strad?.
În mod obi?nuit se crede c? grecii se îmbr?cau în alb, dar aceast? p?rere este gre?it?. Mul?imea atenian? alc?tuia un tablou foarte pitoresc, câtu?i de pu?in asem?n?tor unui alai de figuri albe. Îmbr?c?mintea era confec?ionat? din ?es?turi viu colorate, uneori chiar în mai multe culori (în deosebi cea a tinerilor), purpurie, ro?ie, verde ?i albastr?. B?rba?ii nu agreau culoarea galben? socotind-o bun? numai pentru femei. Ve?mintele albe erau împodobite cu o bordur? colorat?. Obiectul principal al îmbr?c?mintei b?rb?te?ti era chitonul, care se îmbr?ca direct pe corp. Chitonul nu era altceva decât o bucat? de pânz? cu g?uri pentru mâini ?i cu agraf? ca s? fie prins pe um?r. Lungimea chitonului varia dup? epoci. Ini?ial a fost foarte lung dar mai târziu a început s? fie strâns în talie cu un cordon a?a c? s-a scurtat pân? la genunchi iar uneori i se ad?ugau mâneci. Chitoanele pentru slugi, solda?i, sclavi ?i me?te?ugari aveau o gaur? numai pentru mâna stâng? restul corpului r?mânând dezgolit. Deasupra chitonului atenienii purtau un fel de mantie sau pelerin? numit? himation. Un cap?t al himationului se strângea la piept, sub sub?ioara stâng?, iar restul se arunca pe deasupra mâinii drepte ?i din nou se petrecea peste um?rul stâng, a?a încât cel?lalt cap?t s? atârne peste spate. Un himation decent trebuia s? acopere genunchii dar nu trebuia s? ajung? pân? la glezne. Exista ?i o mantie scurt?, prins? cu o agraf? sub gât ?i l?sat? s? cad? liber peste umerii ?i spate. Aceast? pelerin? se numea hlamid? ?i se purta la r?zboi, la vân?toare ?i în c?l?torii. La Atena Hlamida era îmbr?c?mintea obi?nuit? a tineretului.
Capul r?mânea descoperit. Grecii purtau p?l?rii numai când ie?eau din ora? pentru a se ap?ra de ar?i?? ?i de soare. Pe str?zile Atenei cu p?l?rie puteau fi întâlni?i numai c?l?torii sau invalizii. Nimeni nu ?i-l poate închipui pe Demosthenes sau pe Platon str?b?tând agora cu p?l?rii pe cap.
Existau câteva modele de p?l?rii, albe sau cafenii: pilosul, un fel de p?l?riu?? de pâsl?, cu boruri foarte mici sau de loc ?i petasul, o adev?rat? p?l?rie de pâsl? cu fundul drept ?i cu o curelu?? sub calot?. Curelu?a servea pentru a fixa petasul pe cap sau pentru a-l ?ine când era scos ?i l?sat pe spate. Kyne era o p?l?rie f?r? boruri, adic? o simpl? calot? rotund? confec?ionat? din piele de câine.
|