|
UNIREA ROMANEASCA DIN 1918
IN CONTEXT EUROPEAN
Dupa zile de pregatiri si de hotarari, in ziua de 15/28 august 1916
a inceput razboiul pentru dezrobirea romanilor subjugati. Nespus de grea a
fost situatia armatei romane, chiar de la inceput slab sprijinita, iar mai
tarziu tradata de rusi, impinsa la lupte inegale pe frontul de sud
impotriva maghiarilor, austriecilor si germanilor, iar la sfarsit pe
frontul de rasarit impotriva rusilor.
Trei luni de zile au luptat vitejeste, inaitand cu repeziciune
uimitoare in Transilvania si in Banat. Dupa infrangerile de la Turtucaia,
Sibiu si Neajlov, a fost insa nevoita a se retrage spre Moldova, lasand
Capitala si doua treimi din pamantul tarii sub ocupatia dusmanilor lacomi
care au istovit, timp de doi ani, tara si poporul, fara nici o crutare. Dar
pomenite infrangeri ale armatei romane, asupra careia tebarasera cele mai
otelite divizii germane,austro-maghiare, bulgare sau turcesti, urmau sa fie
preschimbate, in timpul celor trei ani de suferinta si de jertfe
nepregetate ale razboiului, intr-o stralucita izbanda, dintr-odata cu
biruinta hotaratoare a Marilor Aliati asupra Puterilor Centrale. Regele
Ferdinand a ramas neclintat in vartejul celor mai grele incercari, fara a
fi sovait o clipa si fara a-I fi parut rau de pasul facut pentru intregirea
national-politica a Romaniei.
Armata infrangerii din toamna anului 1916 s-a schimbat in armata
biruintei din vara anului urmator, cand un martor nepartinitor ca generalul
Monkevitz, seful statului major al armatei a IV-a rusesti, putea face
marturisirea ca armata romana reorganizata era insufletita de un maret
avant razboinic, ofiteri si soldati asteptand cu nerabdare batalia, spre a
se razbuna de infrangerile din 1916 si spre a dezrobi teritoriul contropit.
Opera de refacere a armatei romane s-a incheiat cu cea dintai
manifestare a unitatii nationale depline, cand prizonierii transilvaneni
si bucovineni din prinsoarea ruseasca, inrolati in batalioane de voluntari,
sosira la Iasi spre a se infrati cu trupele romane si a porni impreuna la
lupta eroica.
Cu toate nenorocirile din toamna si iarna anului 1916, sufletul
multimii si-a pastrat neatinsa puterea si curatenia. Si in retragera din
Moldova, ca si pe campul de batalie, ostasul roman a dat dovada celei mai
neinfricate impotriviri.
Cinstea si patriotismul soldatilor a fost in stare sa
zadarniceasca urmarile tradarii savarsite de colonelul Sturza, care a
incercat mai tarziu sa fie primit in garzile din Transilvania, dar I s-a
raspuns ca sub steag romanesc nu este loc pentru tradatori.
Pentru primavara anului 1917 fusese planuita ofensiva contra
Puterilor Centrale pe intreg frontul ruso-roman. Izbucnirea revolutiei
rusesti, in martie, a zadarnicit insa |