|
U N B A N C H E T L A C U R T E A D E L A A R G E S
I N T R E I M A G I N A T I E S I R E A L I T A T E
Evul mediu din Europa este perioada pe care imaginatia noastra o leaga
intotdeauna de cavaleri, cetati, turniruri, o epoca fascinanta si colorata.
In filmele despre Evul Mediu sau in tablourile care reproduc imagini
din aceasta perioada, pot fi observate doar segmente din realitatea cu
multe fatete a acestei epoci.
Ce sperante, dorinte si planuri de viata aveau oamenii care, in
permanenta, traiau insotiti de razboi, foamete si boli? De ce anume se
bucurau, ce anume ii speria si in ce credeau? Cum functiona o societate in
care numai o patura mica era dominanta si in care majoritatea populatiei
depindea de prima si nu avea, practice, nici un fel de drepturi? Si unde au
aparut fisurile care au marcat destramarea unui astfel de sistem rigid?
Se poate spune despre Evul Mediu ca este un mozaic cu multe fatete,
fascinant in care se impletesc razboiul cu pacea, bucuria cu durerea,
foamea si mesele opulente, imbelsugate, sarbatorile si cotidianul la oras
si la tara, in manastiri si in cetati.
Societatea romaneasca din Evul Mediu era riguros organizata. Fiecare
persoana se incadra intr-un anumit grup, strat social, caruia ii apartinea,
de cele mai multe ori, pe parcursul intregii vieti. Fiecare patura sociala
era structurata pe mai multe niveluri. Exista o mare diferenta daca erai
domnitor, conducator de osti sau un simplu cavaler intr-o cetate mica,
mitropolit, episcop sau un sarman preot de tara.
Moda cavalereasca a Apusuluiu cucerise tineretul roman, fii boierilor
se intreceau in a deveni cavaleri. Aceats moda va dainui in Tarile Romane
pana aproape de secolul al-XVI-lea cand expansiunea spre nord a turcilor si
a grecilor va cunoaste o perioada de varf.
Viata era deosebit de dura, de accea oamenii considerau ca este bine
sa petreaca din plin atunci cand aveau ocazia. Stapanii le ofereau
supusilor numeroase posibilitati de a duce un pic de schimbare in viata
lor. La cele mai importante sarbatori religioase, in prima zi de primavara
sau dupa recoltare, stapanii isi invitau supusii si vecinii pentru a
sabatori. La nunti sau la botezuri, atunci cand un tanar devenea cavaler
sau un fiu se intorcea dintr-o cruciada, festinul dura chiar si mai multe
zile. Veneau invitati si de la mari departari.
"In ultimele zile, hanurile din imprejurimile cetatii Argesului
devenisera neincapatoare. O seama de drumeti prevazatori se ingrijisera din
timp de un adapost bun. Doar oaspetilor domnului tarii nu le pasa de nimic
in aceasta privinta. La palatul domnesc, dichisitul odailor se incheiase.
Calatorii din apus ramaneau adesea nedumeriti, observand ca hanurile nu au
protectia cetatilor. Putini stiau ca in nordul si in sudul Dunarii era o
veche lege a pamantului. O le |