|
Herodot spunea despre Egipt ” c? este un dar al Nilului, cu p?mânturi roditoare, dar în acela?i timp era un st?pân exigent, tiranic ?i capricios. R?v?rs?rile insuficente sau dimpotriv? cre?terea exigent? a apelor sale provocau ani grei de secet? ori de mari inunda?ii ”.
Denumirea de faraon dat? regelui dateaz? doar din mileniul I î.H. Faraonul a fost considerat de la începutul istoriei Egiptului ca un zeu, atât în via?? cât ?i dup? moarte. Via?a etern? îi este asigurat? de drept. El este cel mai bun, cel mai drept, atot?tiutor ?i întotdeauna des?vâr?it în judecat? ?i hot?rârile pe care le ia, este o imagine a perfec?iunii intruchipate.
Tutankhamon, faraon egiptean din dinastia a XVIII-a, fiul faraonului reformator Amenhotep al IV-lea, era un copil (10 ani) când i-a urmat pe preo?i, iar în domnia lui s-a dovedit complet nesemnicativ? pentru regat. Numele s?u a p?truns în con?tiin?a omenirii, deoarece cavoul s?u din Valea Regilor (Teba), a fost singurul care a sc?pat de jefuire, înainte de accesul arheologilor. De?i a fost un faraon lipsit de renume, pierdut în uitarea posterit??ii, mormântul s?u a uimit omenirea prin bog??ia sa întrinseca ?i artistica.
Mormântul lui Tutankhamon de la Teba a fost descoperit în anul 1922.
Probabil c? bog??ia marilor faraoni s-ar fi dovedit inimaginabil?, dar acestea nu s-au bucurat de ?ansa de a str?bate timpurile pân? în zilele noastre.
|